O enervez pe fata cu care fac dragoste -
Mangaierea mea o surprinde, si ma prefac in paianjen.
Urzindu-mi plasa din firele dorintelor mele,
Ii desprind durerile, una cate una, de pe trup.
O enervez si o dezenervez, apoi suflu peste lumanari si adoarme.
Si de dragoste se lumineaza fereastra
Ca si cum ar fi luna si stelele rasarind
Din chipul ei adormit, pe peretii odaii.
Si de bratele mele se desparte
Si de buzele mele se indeparteaza.
Si de n-ar fi orele cifre, sa le numar -
Le-as opri in loc,
M-as strecura langa ea,
I-as ridica parul, cu mana ca o rasuflare
Si as saruta-o in spatele urechii, pe gat, de parfumul ei sa vreau sa inviu timpul.
O enervez pe fata cu care fac dragoste -
Cu fiecare atom cu care calatoresc
Ii provoc simturile si ii ranesc culorile,
Si, plina de fulgere, o imbratisez,
Din drag de ea imi masor existenta.
Cat e realitate si cat e poezie?
Iti amintesti? Ani lumina distanta de atunci. Si cate planete intre un ceas de sticla, palpitand in respiratie, si celalalt.
Mai fulgera fata? Lasa raspunsul pe Planeta.
Doamne cat adevar, peste timp!!! Si totusi …
:):)