Un pietroi locuieste la un om in gradina, intre feriga si muschi, avand locul ideal din Univers si ajutand curgerea unui fir de apa, in albia sa fireasca din nisip.
Intr-o zi cu furtuna totusi, linistea pietroiului este tulburata de un traznet, care il crapa irevocabil, iremediabil, si in trei.
Un trecator, vazand fenomenul, exclama “Pietroiul! Traznetul a spart pietroiul!” – la care stapanul gradinii, aflat la adapost, pe prispa, raspunde iritat: “Da’ de unde! Eu ma uit la el de cincizeci de ani, si nu s-a schimbat nici un milimetru…”
21
Oct
10
Dom’le, e clar ca mi-a scapat profunzimea subiectului… Ce ma framanta pe mine este o intrebare simpla: S-a spart, totusi, pietroiul, nu?
Eh, esti deja al doilea care se framanta intelectual pe tema acestui articol – in felul acesta, el si-a atins scopul deja. Acum, daca voi puteti sa propuneti mai departe un subiect care sa framante intelectual alti doi insi destepti din lumea asta, si asa mai departe, peste cateva zile, IQ-ul mediu al omenirii va spori cu vreo 2-3%
In alta ordine de idei, stii tu – un nebun arunca o piatra …
e vorba cumva de perspectiva? si de faptul ca totul se transforma dar ramane la fel pe undeva? unele lucruri raman la fel si peste ani chiar daca sunt constante in viata noasta ca un cuplu de batrani care si dupa 50 de ani de convietuire inca se vad ca la 20 de ani. sau poate am eu o dispozitie prea romantica si vad ce nu e de fapt acolo. sa-mi zici tu,ok?
Dar ce farmec ar mai avea daca as explica eu soarta pietroiului?
corectie: un nebun arunca un zen pietroi…
wrong
asta zen
.capracalcapiatrapiatra-npatrucrapaasasacrapecapulpietreicumacrapatpiatra-npatru
zis repede fara hopuri si ezitari