20
Dec
07

Urma sangelui tau pe trupul meu

Ne dusesem la Sinaia cu trenul, pe un frig cumplit. Aveam doua camere intr-o vila; probabil si din cauza gerului, pana am ajuns in gara din valea de la poalele Pelesului, ne era deja clara impartirea camerelor – mie si lui Lovinstein – pentru ca cele doua fete ce ne insoteau erau deja strans lipite si cuibarite in bratele noastre.

Am baut vin fiert la o cabana de lemn de langa vila, am ascultat colinde la televizor, apoi am vazut un film romantic si, pe la mijloc, le-am ademenit pe fete la cate o ciocolata calda cu lapte, frisca si scortisoara, sub plapumile uriase.

Alexandra si-a impodobit subtil nasul cu un mot de frisca si m-a urmarit cu coada ochiului cum zambesc cu o spranceana ridicata, privind-o, si apoi ma apropii si ii ling varful nasului cu miscari mici, de pisica.

Alexandra era o maiastra a geometriei. Intotdeauna gasea exact acea miscare de translatie si rotatie a capului, din milioanele de miscari gresite care ar fi provocat o ciocnire a nasurilor – acea miscare prin care ajungea instantaneu sa ma sarute, in modul cel mai lin, natural si fulgerator, oriunde s-ar fi aflat buzele noastre cu o clipa inainte. Atunci fiind insa prima data cand imi facea dovada maiestriei ei, sarutul ei mi-a traversat toti nervii pana la mijlocul sirei spinarii, mi-a inchis ochii si a durat pana nu am mai avut aer.

Am facut dragoste ca dupa gusturile unui chinez – fara graba, explorand, descoperind locuri si momente si ramanand mult timp acolo, fara sa ne despartim nici o clipa, vreme de probabil mai mult de doua ore.

Cand ne-am dus sa facem dus, am remarcat urme de sange pe piciorul ei – mi-a spus cu un suras ca a durat cu o zi mai mult de data asta. Ne-am culcat fara plapuma, pentru ca era oricum foarte cald in camera, iar ea a adormit linistita, repede, peste mine. De obicei nu pot sa adorm astfel, din pricina efortului suplimentar pe care-l face pieptul meu pentru a respira. Dar de data asta am adormit, probabil din cauza unei combinatii intre oboseala si frigul de afara, rasuflarea ei lina, pielea delicata a sanilor ei care oricum imi contractau pieptul si usurinta cu care mi se parea ca respir in acea noapte.

Cum am adormit, m-a insotit un grup de insi iuti si rai, cu chipuri diforme si cu un scop precis ce se afla in spatele nostru si ne urmarea, sa ne prinda. Alergam pe acoperisuri de cladiri, sarind de la un acoperis la altul, strigand salbatic in momentul sariturilor, ca si cum jucam un fel de ruleta ruseasca. Inainte sa sarim, beam dintr-o sticla maro, jegoasa, cu un fel de abur iesind din ea. La un moment dat, am ajuns la capatul acoperisurilor. Unul din grup a luat sticla s-a uitat la ea, s-a uitat la noi, apoi a scos, in loc de strigat, un ras de hiena, cu un rictus larg pe fata, si a dat pe gat sticla, apoi a pozat pe marginea acoperisului ca un saritor de la trambulina si s-a aruncat pe spate, iute, in fast forward. M-am aplecat peste acoperis si am fotografiat scena – era un mormant de marmura, la capataiul caruia se ridica o statuie imensa, mult mai mare decat capacul criptei in sine, a unui inger, insa asemanatoare statuiei Nike de la Luvru, cu capul si bratele absente, distruse. Pe marginea capacului criptei zacea capul tovarasului care se aruncase, cu ochii deschisi si rictusul inca pe fata, bratele ii erau intinse iar trupul drept prelungea mormantul de marmura, simetric si perfect, ca o cruce. Ca o cruce rasturnata, mai precis. Cand diafragma fotografiei a clipit, m-am trezit instantaneu jos, langa mormant. Ceilalti din grup incepusera deja un procedeu ritual complex: zdrobeau cu niste ciocane mari din grafit sau carbune trupul celui ce se aruncase, astfel ca fragmentele care ramaneau erau innegrite si prafoase. Apoi le aruncau intr-o oala mare tuciurie, si le amestecau cu un fel de combustibil alb, vascos, semitransparent, mirosind a benzen aromat. Cand amestecul a fost complet, unul dintre ei a inceput sa treaca pe la fiecare si sa-l unga cu o lingura mare, innegrita, punand mult amestec pe cap, ca un turban alb-cenusiu. Eram toti adunati in cerc in jurul mormantului. Am simtit substanta rece pe cap, pe ceafa, pe gat, pe umeri, prelingandu-se incet, ca mierea, apoi am inchis ochii si am auzit zgomotul acela scurt, gutural, infundat, pe care il face flacara de la aragaz cand se aprinde „vum!”, pe intuneric deplin, si deodata am deschis ochii la realitate. Probabil undeva, in tabloul electric al viselor, a sarit siguranta. O urma de durere remanenta, ascutita, a strapuns totusi pentru ca o simteam cum se disipa incet, ca un monstru maraind, retragandu-se in caverna lui.

Eram exact in pozitia in care adormisem, cu Alexandra respirand calm langa urechea mea. Nici macar nu tresarisem cand m-am trezit. De la inaltimea pernei mari de fulgi, am privit intai spre geam, unde rasarea fara graba soarele, apoi spre trupurile noastre – si am remarcat un fir subtire ce parcugea piciorul meu drept, ca un parau de munte minuscul, vazut de foarte de sus. Pe plapuma ce zacea pe jos, lipita de varfurile degetelor mele de la picioare, sa zarea o pata mare, sangerie. Am ramas putin privind, procesand, in clipa de dupa trezire.

Apoi mi-am simtit inima batand foarte tare, am tras adanc aer in piept, pentru a-mi controla tremurul buzelor si am trezit-o cat am putut de incet pe Alexandra. Mi-a zambit intinzandu-se si m-a intrebat ce s-a intamplat, vazand chipul meu febril inca de la vis. Am intrebat-o daca se simte bine si s-a speriat. A cautat din ochi si a vazut urma sangelui ei pe trupul meu. S-a relaxat si mi-a zis ca i s-a mai intamplat.

Materialul matasos al fetei de plapuma disipase cele cateva grame din sangele ce cursese, pe un cerc atat de mare si dens, de un rosu intunecat, in lumina diminetii. Am sters cu atentie urmele de pe trupurile noastre si am sarutat-o pe Alexandra ca pe o revenita din morti.
L-am descoperit pe Leonard Cohen cautand o melodie potrivita Alexandrei .


2 Responses to “Urma sangelui tau pe trupul meu”


  1. Decembrie 22, 2007 la 12:36 am

    imi pare rau ca nu gasesc cuvintele sa exprim intensitatea acestor cuvinte… oricum, superb scris…atat pot spune..

  2. 2 cristinik
    Ianuarie 6, 2008 la 6:50 pm

    wow!!! superb…pt starea mea a fost o..lectura faina..merci..ink o data wow..merci s pt song…great..really needed that🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Arhiva

Cele mai cautate


%d blogeri au apreciat asta: