24
Dec
07

Cazemata

Un soldat îşi construieşte o cazemată. O ridică cu grijă, o închide ermetic, pentru a-l apăra din toate părţile, apoi îşi dă seama că, deşi lui nimeni nu-i mai poate face nimic, deşi are destule provizii pentru a se apăra la infinit, nu mai are pe unde să iasă el însuşi. Soldaţii inamici şi aliaţi trec pe lângă postul lui, pe când fronturile înaintează sau se retrag, el ucide câţi inamici poate şi mai află noutăţi de la foştii camarazi care, răniţi de moarte, se prăbuşesc lângă cazemata lui şi ajunge în cele din urmă să-i cunoască pe unii inamici care, scăpând nevătămaţi de gloanţele lui, trec de mai multe ori pe acolo – ba chiar se împrieteneşte cu unii. După ani şi ani de război care, asemeni unei melodii poticnite într-un disc stricat de pick-up, se învârte stupid în jurul cazematei închise, soldatul se hotărăşte să îi roage pe camarazi să transmită ‘din greşeală’ propriei artilerii în focul luptei să lovească postul lui. Eutanasie.


0 Responses to “Cazemata”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Arhiva

Cele mai cautate


%d blogeri au apreciat asta: