08
Feb
08

Cainele Costel

La ora 16, aterizeaza la Henri Coanda Otopeni cainele Costel de la Chicago, de pe O’Hare plecat cu 17 ore in urma, cu o escala la Paris Orly.

Simpaticul maidanez, impreuna cu cusca de rachita pe care scria cu litere mari „Costel” este manipulat cu grija de Fane si de Gasca, cei doi manipulatori de serviciu, pana il scapa direct pe pista, de la inaltimea usii de la cala Boeingului 747. Cei doi magnifici se privesc tristi si coboara langa patruped, constatand ca e pilaf. Fane ii da pe statie situatia lui P’tilie, sefu de tura, zis si Ptiu – iar dupa 10 minute, cei 8 manipulatori din tura stau in jurul hoitului lui Costel, cainele, si se scarpina in cap.

– Bah, Gasca, tu dregi cusca, zice P’tilie, iar voi restul prindeti javra aia de mi-a furat mie shaorma alaltaieri si aduce-ti-l acilea!
– Cum sefu, pe Mache? zice cu o voce bleaga Fane.
– Da ce-i fac mah? Il omor? Asteapta o baba la bagaje sa-i dam cainele, iti dai seama ce ne face aia daca se prinde ca i-am facut potaia snitel de la etajul 3? Da in judecata aeroportul, muritori de foame ajungem! Lasa mah, ca o sa-i fie bine lu’ Mache cu baba – ce dreq, daca are bani sa vina de la Chicago…

Zis si facut – Gasca extrage patrupedul decedat din cusca, ii demonteaza cu grija zgarda placata cu aur, si il arunca gratios in ‘domberon’. In acest timp, restul trupei se impart care la catering, care la acelasi zis ‘domberon’ si aduna momeli pentru Mache, cel adesea dormitoriu sub burduful de la terminalul A2. Care, evident, cand vede 7 insi venind spre dansul, se evapora instantaneu, direct pe pista. De unde se uita cu satisfactie cum cei 7 ii canta in si bemol de pe margine sa vina la o slana, la o juma’ de chiftea, sau oricum sa se dea dreaq de acolo (ca n-au voie sa intre pe pista fara aprobare de la turn si parca le e tarsha sa sune turnul ca vor sa intre pe pista sa-l fugareasca pe Mache).

Dupa vreo juma de ora de munca de convingere, Mache vine la un os, in timp ce P’tilie racneste in statie ca baba a facut deja reclamatie si isi smulge parul din cap ca i l-au pierdut pe Costel al ei.

Cei 7 il umfla pe Mache, il spala la furtun, il dau putin cu ‘parfum de cala’ (putin kerosen, ulei si parfum quasi-Dior de la chiosc, toate puse in pulverizator, inventia lui P’tilie, pentru bagajele scapate direct in balta, ca sa dea vina pe compania aeriana ca-i ploua in avion) – si il aduc triumfatori la locul faptei, in ciuda protestelor disperate ale maidanezului.

Gasca face oficiile si se alege cu o muscatura lejera de deget incercand sa-i lege zgarda lui Mache, apoi il indeasa in cusca si-l tranchilizeaza cu un sut zdravan.

La ora 18:20, povestea se termina cu bine: P’tilie prezinta mandru cusca recuperata prin eforturi supraomenesti tocmai de la Milano. Iar Mache maraie aprobator dinlauntru.

Moment in care baba se prabuseste fulgerata pe scaun si porneste o sirena urmata de un suvoi de lacrimi – Neeeemeeeeeeerniciiiiiloooooooooor!!! Costel e mooooooooooooooooort!!!!! L-am adus sa-l ingrooooooooooop acaaaaaasaaaaaaa!
P’tilie se gandeste o clipa daca e cazul sa o dea pe-aia cu miracolul invierii. Nu e cazul. E de fata directorul aeroportului. Chiar daca baba pune botul (figurat vorbind), P’tilie tot zboara – si nu cu vreun avion. Asa ca P’tilie se moaie tot si incepe cu scuzele – ca sa vedeti, ca am zis sa nu va intristam, ca daca pateati ceva, ca am crezut ca a murit bietul pe drum, si l-am gasit pe asta care seamana si pe celalalt l-am…

Hait!

La 19:00 porneste incineratorul. Toate ‘domberoanele’ se duc la ars.

– Gaaascaaaaaa! Unde l-ai aruncat pe Costel, Gaaaascaaaa???!!! Du-te dupa el!!!! Fugi!!!!

Si Gasca, la 18:55, fugea voiniceste dupa masina de gunoi. Apoi Gasca si clanul celor 7 se infigeau in bena de gunoi ca sa il depisteze pe Costel, sa indeparteze resturile din blana lui si sa-l pieptene cat de cat, pentru reintalnirea cu baba.

In sfarsit tot bietul Gasca baga o mana dupa Mache, in cusca, cu manusa de protectie – ca sa-l muste direct de incheietura de data asta.

Da baba de colo – Of Costele, ce ti-au facut Costele, nemernicii, ce i-ai fi muscat tu daca mai traiai, Costele…


4 Responses to “Cainele Costel”


  1. Februarie 11, 2008 la 10:23 pm

    io’ s curioasa cum arata „un” pilaf pieptanat:)

  2. 3 2jiminy
    Februarie 24, 2009 la 12:54 pm

    pitorescul romanesc…
    cat am putut sa rad!!😀

  3. 4 belovedmaquis
    Mai 21, 2009 la 10:44 am

    offf …. Romanie, Romanie…..

    trist dar foarte real, parca ar fi tiganii lui Rebreanu…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Arhiva

Cele mai cautate


%d blogeri au apreciat asta: