18
Feb
08

Printesa, umarul meu stang si ce inseamna cand te uiti la ceas si e fix

(poezie postmoderna)

Te apropii de el, la doua lungimi de brat, astepti sa te vada, iesi putin in lumina, astfel ca silueta ti se profileaza delicat in umbra, fara sa o tulbure. E foarte posibil sa nu te vada, sa-ti simta mirosul doar – vei sti cand ochii lui se vor schimba brusc la culoare si, formele lor rotunjite se vor transforma in triunghiuri exacte, din linii drepte. Lasi mana relaxata si incepi sa-ti rotesti incet trupul, sa-ti iei avant. In clipa saltului lui, nu vei mai avea timp decat de o singura miscare, cursiva, lina si fulgeratoare. Pumnalul este singurul loc pe trupul tau care aproape nu se misca deloc. Daca reusesti, lama se va infige in umarul lui stang, astfel incat, din socul loviturii, el se va prabusi langa tine. Atunci ii pui mana dreapta langa ureche si apesi incet – iar el va adormi, rapus dar inca in viata.

Am strapuns umbra si am tulburat-o
Cu o picatura din sangele meu.

Si, deslusind, strapunsa, fiinta ce-mi e draga
Am mangaiat-o si am sarutat-o, prefacand-o in lumina –

I-am spus Printesa.

Ea s-a raspandit in jurul meu, mi-a invelit sufletul in matase
Si cu fir subtire si-a cusut numele pe el.

Iar eu, picurand inca de sange
M-am oglindit in pumnal si m-am intristat si m-am inflorit pentru ea.

Si-am fost un rob purtandu-i inima –
In zbor
Cu dorul fara grai
Cu luna mai in dreapta mea.

Si astfel disparut, facut atom din om,
Am mers
Pe lacul gri si mut ce ma privea,
Pe chipul ei, pe plaiul bland si cantator
Ce intre buze i se-ascunde,
Pe undele de umbra si matase
Ce-n jurul meu ea le-a urzit.

Pe sani, pasind prin campul cu rubine
Si flori de mac – am adormit, daruindu-ma si asfintindu-ma.

Si iata-ma acum, un rob purtandu-i inima
Spulberand petale peste roiuri de ganduri,
Viscolind aschii albe de fericire.

Cand o voi regasi pe Printesa
Voi fi dincolo de durere sau intristare
Dar nu voi inceta din lupta – lumea mea se va deschide larg,
Va privi culorile iar, va lua in maini zapada, va merge lasand urme iar.

Uneori te uiti de dimineata la inima, cum masoara ea calma si neobosita timpul tau ramas, ticaind cu blandete – si constati ca arata ora fixa. Mereu. Daca esti superstitios, ai putea crede ca te iubeste cineva tare.


4 Responses to “Printesa, umarul meu stang si ce inseamna cand te uiti la ceas si e fix”


  1. 1 jo t
    Februarie 19, 2008 la 9:56 am

    peter pan n-avea umbra. traia nesfarsit. poate umbrele noastre sunt dovada faptului ca suntem muritori. imi place mult poezia….

  2. 2 UnBelDi
    Februarie 20, 2008 la 7:04 am

    Portocale, spuma alba, sange de Ceptura, luna si o mare gri-verzuie. Si intre un brat si celalalt – o imensitate de vis, inflorita cu fir subtire de apa vie. Asta-mi inspira scrierea ta, care-mi place si mie mult mult mult🙂

  3. 3 Anonim
    Februarie 20, 2008 la 1:23 pm

    „Femeie răspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure,
    Scrisă-n visare ca o slovă, înfiptă-n trunchiul meu: sacure,
    Tu ce mi-ai prins de cântec viaţa cu braţe strânse de grumaji
    Si m-ai oprit ca să mi-o caut la tine-n palme şi-n obraji”

    Il iubesc pe Arghezi. Tu aduci cu el.

  4. 4 Baronul
    Iunie 1, 2008 la 7:55 pm

    Azi, acum, noptile astea, tot se opreste ceasul la si fix?

    Astept raspuns, intrun miez de nuca, pe o bucata de piele, pe o soapta de clar de luna, sau oricum vei dori.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Arhiva

Cele mai cautate


%d blogeri au apreciat asta: