04
Mar
08

Dialog despre comunism

Invitatia la dialog se adreseaza Baronului von Aky si Trestiei in principal, ei doi fiind principalele elemente subversive si antirevolutionare deocamdata. Evident, se adreseaza catre oricine doreste sa participe

Premisele dialogului sunt dupa cum urmeaza: este un dialog socratic in esenta. Vorbim despre idei, mai mult decat despre persoane sau situatii concrete. Astfel, orice depaseste lumea ideilor si trece in natura umana este discutabil, ca si argument (dar nu inadmisibil).

Comunismul: http://en.wikipedia.org/wiki/Communism

Deroude:Mi-e greu sa cred ca cineva ma poate acuza in mod serios de cinism pentru ca privesc evolutia societatii umane ca un intreg, statistic daca vreti. Desigur, exista personalitati in orice context, conducatori, dizidenti, eroi, martiri, cronicari si o multime de alte soiuri – dar influenta si puterea lor este mereu conjuncturala. E o prostie sa afirmi ca Ludovic al XIV-lea a avut avantajul ereditatii, pe care Stalin, de exemplu nu l-a avut – desigur, ei, din perspectiva proprie, au avut acest avantaj. Dar cineva ar fi existat in locul pe care l-au ocupat ei indiferent de aceste meschine diferentieri, fiind extrem de dificil de spus daca, in contextul cu pricina, un altul s-ar fi descurcat mai bine sau mai prost. La cealalta extrema, ideile, incepand cu ideea comunismului, nu au aceeasi dependenta de sansa si de destin personal, fiind astfel ferite in mare masura si de fragilitatea data de acei factori. Motivul e ca ideile apar dintr-o psihologie colectiva, statistica (si e ultima data, jur, cand folosesc acest cuvant, in timpul acestui dialog). Ele apar in mod logic, decurg si se nasc din argumente si necesitati comune si proprii tuturor.
La un moment dat, intr-un oras, un barbat intra in casa cu o bucata prea mica de carne, invelita in hartie maro, pentru care a muncit ultimele 10 ore – si e constient ca este extenuat si ca trupul sau nu se va putea regenera pe deplin pana la urmatoarele 10 ore de munca. Barbatul ii da sotiei bucata de carne, rusinat si frustrat, stiind ca ea nu-i va spune nimic, ci va incerca sa-l mangaie si sa-l relaxeze. Orasul traverseaza o perioada de criza si de foamete cumplita, iar barbatul, geograf de profesie, si-a pierdut slujba de la Universitate, a lucrat pentru o tipografie o vreme, la sectiunea harti, pana aceasta a fost inchisa intr-un final, apoi a fost topolog si inginer la un constructor de drumuri, dupa care a condus o trasura, pentru un farmacist. In punctul culminant al crizei, farmacistul, parasit de nevasta si falimentar s-a sinucis, iar barbatul a gasit cu greu de lucru ca gunoier.
Intr-o buna zi, barbatul incarca in caruta de gunoi ramasitele unui ospat, de la o vila. Curcani intregi, abia muscati, pulpe de porc cu cateva felii taiate, fructe exotice taiate cubulete, fantezist si lasate sa se strice. Paine. Paine, pe care mama barbatului ii spusese sa o cinsteasca si sa nu o arunce in veci la gunoi. Mama lui murise cu doi ani in urma de holera, o gasisera cu o bucata de paine in mana.
Un milion de barbati vad cum sotiile lor ii mangaie cu mila si tristete, lipsite de speranta, ascunzandu-si cu iscusinta visele din tinerete si scrisorile in care li se spunea ca sunt printese. Vad cum copiii lor cresc intelegandu-si conditia si acceptand-o in liniste.
Un milion de barbati vad cum dintr-un ban de argint de la fiecare se fac un milion de bani de argint; vad cum dintr-o caramida pusa de fiecare cu truda se fac palate si fortarete de opulenta si nefericire plictisita.
Un milion de barbati sunt suficienti pentru a egaliza aceasta lume. Imagineaza-ti orasul ca o intindere de nisip, cu nenumarate castele, minutios si minunat construite, cu bordeie si strazi si lumini de gaz, cu parcuri unde doamne simandicoase in miniatura isi plimba caniche-ii, cu tramvaie si trasuri, cu militari si cersetori si domni in costum cu capa si saltimbanci si preoti in biserici cu vitralii. Peste toate, imagineaza-ti venirea unui val lin, imens, cu spuma dantelata si forme continue, firesti. El e comunismul.


52 Responses to “Dialog despre comunism”


  1. 1 Anonim
    Martie 4, 2008 la 10:48 am

    „ascunzandu-si cu iscusinta visele din tinerete si scrisorile in care li se spunea ca sunt printese” – chiar daca sotul era autorul lor?

  2. Martie 4, 2008 la 11:30 am

    mai ales pentru ca sotul era autorul lor. Un suflet nobil, cum este ea, sotia lui, nu-i poate reprosa barbatului ca nu i-a daruit cerul cu stele si castelul din poveste. Ea il iubeste si vede cum lui i se scurge viata prin ochi cand se uita la ea si isi aminteste de scrisori si isi da seama cat e de neputincios. Singura lui credinta, lucrul care-l tine in viata, e ca a stat langa ea si i-a daruit dragostea lui. Si, nestiut, nebanuit de el, ea nu-i cerea mai mult.

  3. Martie 4, 2008 la 1:27 pm

    Clar. Scrierile tale pot fi incardrate in acel curent literar numit ERMETISM. Numai ca tu vrei sa creezi o subramura care sa se numeasca „ermetism ermetic”.
    Concluzia e… ca nu am inteles ce vrei sa spui. Am retinut doar ca peste cersetori, oameni saraci si nefericiti, peste trasuri si jobene, peste Capsa si rochii dantelate vine comunismul ca o spuma (Doamne fere! mai lasa-te de bai si fa un dus – sapunul nu face atata spuma).
    De fapt… care e scopul acestui dialog?
    Aky, ai legatura.

  4. Martie 4, 2008 la 1:55 pm

    Ermetism? of, fi-r-ar, dar e cat se poate de direct si de deschis mesajul. Oamenii tind sa fie inegali si sa exagereze aceste diferente intre ei. Inegalitatea materiala ii inraieste si ii indeparteaza de idealul convietuirii, din ambele perspective. Cei bogati manifesta din ce in ce mai putina mila, altruism si darnicie, iar cei saraci manifesta din ce in ce mai putina toleranta, smerenie si credinta. Asemeni unui mecanism social construit din resorturi si rotite zimtate, atunci cand diferentele acestea ajung la limita, se naste un fenomen comunist, ce tinde sa egalizeze oamenii – relativ la acel lucru care-i ardea cel mai tare, de pilda la bani, ori in general la proprietati materiale, la ansamblul religios, la etnia dominanta.
    Scopul dialogului este dialogul.🙂
    Comunismul se naste atunci cand oamenii isi depasesc pragul de toleranta in fata unei dureri, in fata anxietatii. Kierkegaard – opusul anxietatii este credinta.

  5. Martie 4, 2008 la 4:50 pm

    Nu inteleg cum de aduci religia in discutie cand stii doar cum au fost distruse bisericile si aruncati in inchisori preotii in timpul comunismului.
    Pai stii ce zici tu acum? Ca acea nenorocire denumita comunism a fost buna tocmai pentru motivul care o face sa fie atat de crunta – disparitia inegalitatii oamenilor sau omogenizarea claselor sociale. Oamenii nu sunt egali. Nici in Cer nu exista egalitate (vezi ierarhia ingerilor).
    Nu. Dupa umila mea parere, comunismul se naste atunci cand mai multi frustrati intelectual se aduna laolalta si se hotarasc sa ingradeasca libertatea. Comunismul e cea mai mare minciuna inventata vreodata.
    Mi l-ai citit pe Kierkegaard, care, hai sa fim seriosi, numai la comunism nu se gandea cand a zis ce a zis…

  6. Martie 4, 2008 la 5:45 pm

    Frumusetea ideilor este ca, daca sunt inteligente si sanatoase, ele devin independente de context si de personalitatea sau intentiile celui care le enunta.

    Cat despre ororile regimului comunist din Romania, nu mi se pare un argument valid. Il resping, si iti zic din nou de ce, insa fara intentia de a ma repeta: un conducator sau un regim nemernic este la fel de nemernic indiferent ce e desenat pe steagul lui – fie ca e secera si ciocanul, floarea de crin sau crucea crestina.

    In sfarsit, dupa umila mea parere, comunismul se naste atunci cand mai multi frustrati intelectual[i] se aduna laolalta si se hotarasc sa dea notiunii de libertate putere si valoare reala. Comunismul nu este cea mai mare, ci cea mai frumoasa minciuna inventata vreodata. Toate conceptele sociale sunt utopii in cele din urma, inclusiv monarhia luminata, democratia, republica, fundamentalismul religios. Comunismul este cea mai frumoasa utopie – la urma urmei, daca tot trebuie sa-ti alegi minciuna preferata, de ce n-ar fi asta.
    Frumusetea utopiilor e ca au o parte reala, cu care traim cu totii zi cu zi. Si, daca idealul de la capat e oricum de neatins, de ce sa nu ne alegem cea mai frumoasa realitate?

  7. Martie 4, 2008 la 6:48 pm

    Nu ma corecta. Nu am uitat niciun „i”.
    Fundamental gresit! Nu poti credita comunismul prin detaliile care il constituie. O idee trebuie privita unitar, ca intreg si apoi sa spui daca e buna ori ba.
    Ce libertate a oferit comunismul?? Explica-mi si mie pentru ca deja mi se pare de domeniul fantasticului ca un personaj asa inteligent ca tine (cel putin asa te credeam) sa spuna asemenea ineptii.
    Minciuni frumoase? Nu accept acesta notiune. Nici macar atunci cand vin din partea persoanei iubite.

  8. 8 anonymul lui peste
    Martie 4, 2008 la 8:05 pm

    din partea persoanei iubite, zici tu trestie?! ehe, trebe sa avem o discutziune, pare-mi-se😀. eu asteptez ceva mai mult nerv,sange si muscatura acilea. un bob zabava doar, hapciupaliticilor. deroude, te-ai cam molesit..

  9. Martie 4, 2008 la 9:37 pm

    Nu am vrut sa te corectez, doar sa adaug „i”-ul meu. Cu punct pe el.

    In timp ce privesti unitar o idee, e bine de obicei sa te eliberezi (si sa o eliberezi) de prejudecati, oricat de dureroase ar fi acestea. Pentru ca prejudecatile se leaga invariabil de oameni, nu de idei.

    Dar hai sa vorbim putin despre libertate. Nu gandi limitat. Oamenii evolueaza, catre o conditie mai buna. Gandeste-te fata de ce a reinventat comunismul libertatea – fata de nazism, criza economica, monarhie corupta si degenerata, burghezie din ce in ce mai elitista si blazata. Fiecare dimineata pe care o traim e o revolutie, si fiecare revolutie e un progres, pentru ca reflecta intentiile bune, idealurile si visele celor noua milioane de oameni, comunisti, care strabat Beijingul pe biciclete.

  10. 10 Aky
    Martie 5, 2008 la 7:02 am

    S-o luam pas cu pas.

    – dezbaterea de idei imi e pe plac. Insa este fantasmagoric sa rupi o realitate ideatica de manifestarile ei concret-istorice. Planurile trebuie disociate, e drept, insa declinarile in realitate nu pot fi ignorate. Statistica nu a ucis pe nimeni, ea doar a inregistrat crimele. Nu cinism e asta, cred, ci disociere partizana si trunchietoare de realitate.
    – „cineva ar fi existat in locul acelor tirani”. Niciodata nu vom sti, iar probabilisticile statistice sunt doar o forma de a masca neputinta umana in acest sens. Ce ar fi fost – nu stie nimeni. Ce a fost – multi nu o vor uita niciodata.
    – ideile se declina, incarneaza in realitate Deroude, oricat am vrea sa le tinem rupte in Empireul lor teoretic si pur.
    – cazul relatat de tine D., with all due respect, este irelevant, sau are aceeasi relevanta ca si alte sute de mii de cazuri tragice, nascute de comunism. Poate fi comunismul doctrina „divina” prin excelenta – cand ceva creaza atata infern cat a creat acesta, „divinitatea” respectiva este invariabil infernala.
    – a egaliza lumea, Deroude? Fereasca-ne Sfantul! Lumea este inegala, lumea este vie, orice impunere este ucidere si culpa pentru autorul ei. Chiar si Dumnezeu se supune in fata liberului arbitru – cum isi pot permite atunci oamenii (comunistii, in speta de fata) sa faca altfel?
    – ultima ta propozitie D. imi starneste taioase instincte ucigase. Ideile sunt sublime, splendide, insa oglinda lor in viata reala este abominabila, un basm vrajit care si-a aratat ani la rand fata hidoasa. Precum barbatul care isi bate nevasta pana aproape de coma, iar la spital ii aduce flori, spunandu-i ca o iubeste si ca sa-l inteleaga ca e mai coleric, sa nu-l mai scoata din minti asa Dar sa revenim la argumente, alfel deroudizam. Sau anonimizam, dupa caz, divagant si sterp.

    Trestie, D. nu cred ca e ermetic. Doar excesiv de disociant. M-a bagat in neguri a doua parte a argumentarii sale, e drept. Ridic insa manusa argumentarii si promit luciditate pana la ultimul strop de betie.

    Oamenii SUNT inegali Deroude, slava Domnului. Dincolo de superioritate si vanitate, e normal asa. Dincolo de faptul ca fiecare element are locul lui intr-un sistem. Idealul conveituiri? Asta tine de cerul interor al fiecaruia, D. Cunosc „bogatani” de o umanitate coplesitoare, si „saraci” inraiti, si invers. Conditia fiecaruia, social-intelectual-financiar etc o decide Dumnezeu. Arta omului consta in ca si-o asuma si a face ce e posibil ma ibine din talantii primiti. Ceea ce nu inseamna ca comunismul (repet, nu ca idee pura, ci asa cum s-a manifestat el) are dreptul sa ia locul lui D-zeu si sa decida locul si rostul fiecarui om.

    „Depasirea pragului de toleranta in fata unei dureri” – asta este si sursa ascetismului, a practicilor spirituale avansate. Nu se sustine definiti acomunismului aici, sa ma ierte Deroudul. Trestie, distrugerea bisericilor a fost nu crima, ci consecinta crimei – uitarea de Dumnezeu, aceeasi care a nascut tortionarii, inchisorilor, etc.

    „Un conducator sau un regim nemernic este la fel de nemernic indiferent ce e desenat pe steagul lui – fie ca e secera si ciocanul, floarea de crin sau crucea crestina.
    ” – Da, DAR in secolul XX „nemernicia” de care vorbesti nu a fost Inchizitia (condamnabila la vremea ei) sau altceva, ci comunismul, iar asta nu se poate ignora.

    Libertatea- exprimare plenara in comunism? Una din datile cand ai cazut in tezism, stimate D.

    Comunismul, una din cele mai frumos pictate minciuni, aprob. De ce sa nu alegem cea mai frumoasa utopie? Simplu. Pentru ca acest vis splendid a degenerat intr-unul din cele mai mari si reale infernuri create de om.

    Multumesc pentru spatiu de emisie. Nu am floreta inca exersata in asemenea confruntari, dar raman in umbra si astept urmatorul touche.

    Dar da – Scopul dialogului si argumentarii este el insusi. Din acest pdv putem disocia.

  11. 11 Aky
    Martie 5, 2008 la 7:05 am

    Si pentru a-mi ostoi mancarimea de pe limba – astept o enumerare de cateva elemente extrem-pozitive din declinarile in realitate ale frumoaselor idei ale acestei doctrine (sunt doar partial acid, nu mi-e straina frumusetea „pe hartie” a acestor idei).

  12. Martie 5, 2008 la 9:51 am

    O noua zi excelenta pentru discutie.🙂
    In mod constant si cu o sarguinta demna de un scop mai bun, interlocutorii aduc argumentul a 50 de ani in care in unele locuri de pe Pamant comunismul a fost utilizat ca stindard al atrocitatilor. Veti spune ca-mi e prea usor sa resping acest argument ca fiind viciat de circumstante si extrem de localizat, irepetabil cu alte cuvinte. Bine. Atunci am o rugaminte, la randul meu. Numiti o singura idee ori doctrina din lumea asta care sa fi nascut atrocitati mai putine si mai scuzabile decat comunismul.

    A egaliza lumea – suntem cu siguranta diferiti, nimeni nu contesta acest lucru, in nici un caz comunismul, care promoveaza nasterea omului nou, liber, individualizat prin propriile lui calitati si puteri, nu prin conventii si etichete. Dar spuneti-mi, unde avem o sansa mai buna de a ne manifesta diversitatea – intr-o lume in care jumatate din personalitatea noastra depinde direct de numele tatalui si de contul in banca, sau intr-o lume in care toti pornim de la aceeasi zestre materiala, mergem la aceeasi scoala si mancam aceeasi paine, fie ea mai buna ori mai rea? Talantii primiti la nastere trebuie sa fie numai de la Dumnezeu, nu de la societate.
    Vei argumenta desigur ca scopul muncii de o viata a unui om este o viata mai buna pentru copiii lui. Ar fi oare un lucru atat de ingrozitor si de damnabil daca scopul muncii noastre ar fi bunastarea tuturor, a intregii lumi?

    Imagine no possessions
    I wonder if you can
    No need for greed or hunger
    A brotherhood of man
    Imagine all the people
    Sharing all the world

    Exista comunisti minunati in lumea asta. E oare posibil ca voi sa-i fi cunoscut doar pe cei urati si rai?

    In sfarsit, la capitolul libertate –

    Libertatea absoluta inseamna responsabilitate absoluta

    Suna cunoscut? Cat de usor este sa dam vina pe o idee pentru ca ne-a furat libertatea, pentru a scuza propria noastra iresponsabilitate?
    Ca sa nu folosesc insa un stereotip sartrian, sa luam chiar originalul:

    L’homme est condamné à être libre. Condamné, parce qu’il ne s’est pas créé lui-même, et par ailleurs cependant libre, parce qu’une fois jeté dans le monde, il est responsable de ce qu’il fait.

    Vi se pare ca, pe langa libertatile si constrangerile morale date omului de Dumnezeu prin creatie, societatea umana are caderea sau chiar datoria sa adauge propriile libertati ori constrangeri?

  13. 13 Aky
    Martie 5, 2008 la 10:56 am

    In primul rand, D., intrucat te banuiesc a avea sub 35 de primaveri, permite-mi sa ma incred intr-o lauda a comunismului doar din partea cuiva care l-a trait pe propria piele, si nu in puf si pene, cineva care poate vorbi in consecinta. Altfel, doctrinar si ideatic, relevanta e aceeasi cu a dezbate Inchizitia sau crimele flotelor lui Columb.😀 ceea ce poate fi extrem de incitant, nu zic.

    „In UNELE locuri de pe Pamant”? Dimpotriva, peste tot. Combate-ma, te implor. Nu-mi spune de China, decat dupa ce eventual vei fi fost acolo🙂. Si si aici e cu cantec povestea.

    Inainte de a-ti oferi o sugestie de lista precum ceri, precedenta ar trebui sa aiba solicitarea mea. Astept magnanim, asadar.

    „liber, individualizat prin propriile lui calitati si puteri, nu prin conventii si etichete”. Omul poate fi liber in cea mai mizera saracie, sau in lux opulent – sau nu. Orice sistem din lume care impune ceva in felul in care a facut-o acesta calc in picioare libertatea. Liberul arbitru adica. Lasa-ma, ca individ, sa aleg ce vreau eu – suportand consecintele si, desigur, neincalcand libertatea celuilalt.

    Din nou, teoriile sunt splendide, sincer spun, dar declinarea lor in realitate naste infernuri.

    „unde avem o sansa mai buna de a ne manifesta diversitatea – intr-o lume in care jumatate din personalitatea noastra depinde direct de numele tatalui si de contul in banca, sau intr-o lume in care toti pornim de la aceeasi zestre materiala, mergem la aceeasi scoala si mancam aceeasi paine, fie ea mai buna ori mai rea”. Personal nu traiesc intr-o asemenea lume, personalitatea mea nu are realmente nimic de-a face cu ce ai mentionat. Conditionarile sociale poate, dar asta e cu totul altceva dect personalitatea si libertatea mea individuala. Libertatea o definesc in sensul kantian al cerului de deasupra si al legii morale din interior. Aceeasi zestre materiala – gresit. Ideal nu, dar practic e un dezastru. De ce? Din acelasi motiv pentru care Dzeu decide ca unul dintr-o gramada sa faca cancer, iar cel de langa nu – nicio legatura cu pacatele personale. Poate cu o oranduire pe care incapabila minte umana nu o poate intelege.

    „Talantii primiti la nastere trebuie sa fie numai de la Dumnezeu, nu de la societate.” Teoretic just. Insa nu traim intr-o lume perfecta, si orice incercare umana de pana acum, dupa preaumilele-mi cunostinte, de a instaura perfectiunea (declarata drept astfel) in societatea umana a degenerat in infern. (Democratia nu pretinde a crea un Paradis, ci doar una din cele mai bune solutii de convietuire umana, cum grano salis).

    „scopul muncii de o viata a unui om este o viata mai buna pentru copiii lui.” Personal nu cred asta. Chiar daca e un scop „in top 3”. Iar spun insa: depinde de alegerile personale. Binele meu poate realmente sa nu fie binele tau.

    „Ar fi oare un lucru atat de ingrozitor si de damnabil daca scopul muncii noastre ar fi bunastarea tuturor, a intregii lumi? ” Maica Tereza de Calcutta. Un personaj extrem de respectat si drag mie. Scopul e acelasi. Mijlaocele – infinit, incomparabil diferite. I s-a reprosat de ce nu schimba lumea, in loc sa se ocupe cu micile ei treburi umanitare. A raspuns ca lasa aschimabrea lumii (proiect utopic de altfel) in seama celor care o intrebau. Intre timp, ea se ocupa cu alinarea ranilor ei celor mai infectate. Dar asta respectand liberul arbitru al fiecaruia, diversitatea, optiunile.

    Traim in lumea asta pamanteana, imperfecta si plina de nedreptate Deroude. Asta e realitatea. We gotta make the best of This.

    „Exista comunisti minunati in lumea asta. E oare posibil ca voi sa-i fi cunoscut doar pe cei urati si rai?”. Absolutamente si totalmente corect. Imi vine in minte chiar si numai Pablo Neruda (bifeaza filmul „Il Postino”, apropos). Dv stimabile D., cati comunisti splendizi (ca si calitate umana, ca si incapacitate de a face rau semenului) ati cunoscut? Si – contraponderea necesara, cate povesti reale despre infernul comunist? Argumentul Dv , cu tot respectul, e irelevant. Si printre nazisti au existat oameni minunati, si in randurile absolut tuturor tortionarilor din istorie.

    „Libertatea absoluta inseamna responsabilitate absoluta”. Personal, nu aprob complet. Libertatea inseamna pentru mine, in exterior, sa faci orice doresti, fara a incalca intentionat libertatea, diversitatea si liberul arbitru al celuilalt – iar in interior.. ehe, povestea e infinit mai lunga aici. Propun o dezbatere viitoare🙂

    „L’homme est condamné à être libre.”. Condamnarea la libertate, la fericire, la lupta.. Prea simplista abordare. Unii decid sa nu accepte asta – si se sinucid, sau autodistrug dupa mari dureri, de ex. Totul e o povara, privit in felul asta. Lasitatea si orgoliul prost directionat conduc la acest fatalism, cred.

    „Vi se pare ca, pe langa libertatile si constrangerile morale date omului de Dumnezeu prin creatie, societatea umana are caderea sau chiar datoria sa adauge propriile libertati ori constrangeri?” „Societatea umana” este, pentru mine, 1) un dat real, adunatura creaturilor lui Dzeu, si b) modul in care acestea se organizeaza, dupa specificul si optiunile lor. In orice forma de organizare sociala, constrangerile exista, nu se paote altfel. Exista constrangeri si constrangeri, insa.

    Marturisesc ca ma simt usor impostor. Nu am, ce-i drept, varsta de a discuta chiar in reala cunostinta de cauza. Tot numai din povestiri, lecturi si vizionari. Insa imi voi face temele mai sarguincios.

  14. Martie 5, 2008 la 11:49 am

    „Permite-mi sa ma incred intr-o lauda a comunismului doar din partea cuiva care l-a trait pe propria piele, si nu in puf si pene, cineva care poate vorbi in consecinta.”

    Permite-mi si mie sa ma incred doar intr-un propovaduitor al Evangheliei care a asistat la crucificarea Mantuitorului, la scrierea Bibliei si la persecutia crestinilor. Sincer, ti se pare un argument asta? Cat de obiectiv as putea fi daca as fi fost victima a unui regim care se ascundea in spatele ideii de comunism pentru a ma schingiui?

    UNDE in lume a facut bine comunismul? In Rusia, atunci cand a transformat-o in 20 de ani dintr-o relicva istorica falimentara intr-o masina industriala si creativa, gata sa castige un razboi mondial. In China, da, de ce nu? – cea actuala, de azi, care este cel mai independent stat din lume in clipa asta, din o multime de puncte de vedere, in Franta, pe care a crescut-o, dincolo de cortina de fier, intr-o putere industriala si economica, in Cuba, care astazi nu este stat american si se descurca bine mersi sub embargo de niste zeci de ani.
    Vei spune: da, dar oamenii o duc prost acolo. E foarte relativ. Daca tot vorbeai de nascut in puf, pentru un om care a trait toata viata intr-o vila, cu doua masini, cu tot comfortul ultimei tehnologii si ocazionalul lux al unei doze de heroina – ei bine, a trai intr-o garsoniera si a merge la lucru cu tramvaiul s-ar putea sa para o crima sociala, o atrocitate. Aceleasi conditii vor fi insa raiul pe pamant pentru cei infinit mai multi care nu au un acoperis si o zi de maine sigure.
    Nu toate tarile comuniste au avut (sau au) politie politica. In Romania a fost una dintre cele mai cumplite. Multe tari nu au nici religie nationala. Altele au religie obligatorie. Dintre cele mai cumplite, ti-as enumera Spania si Iran-ul. Este vreo legatura intre acestea doua si Crestinism, respectiv Islam?

    „Omul poate fi liber in cea mai mizera saracie, sau in lux opulent – sau nu.”
    Ca si inginer si mai ales iubitor al fizicii, nu pot sa te contrazic direct. Exista o probabilitate ca ceea ce zici tu sa se intample. Miscarea naturala a moleculelor permite, teoretic, ca o moneda sa pluteasca suspendata in aer – probabilitatea nu e zero.
    Dar saracia si luxul influenteaza libertatea, nu crezi? Practic, majoritatea celor bogati vor „alege ce vor ei – suportand consecintele si, desigur, neincalcand libertatea celorlalti” – mai mult, ignorand uneori ultimele doua conditii si ramanand cu prima. Asta in timp ce majoritatea celor saraci isi vor petrece toata viata in 50 km patrati. O, fi-r-ar, tu vorbeai de libertate spirituala, nu? Aia din coltisorul mintii, cand crapi de foame sau de OD. Ah scuze, alea intr-adevar sunt comparabile.

    „Traim in lumea asta pamanteana, imperfecta si plina de nedreptate Deroude. Asta e realitatea. We gotta make the best of This.”

    Democratia are o mica problema – subtila, nu bate la ochi decat in democratiile tinere si ne-experimentate, cum a fost in Romania, de exemplu. Puterea asupra celorlalti e sedimentata in timp, nu depinde de oameni individuali, de personalitati ori eroi singulari, camarila de conducere e bine formata si are asigurata mereu ereditatea, e un cerc restrans, un centru de greutate sociala. In fata e o colivie cu maimutzoi care se trag de par pentru amuzamentul civil de zi cu zi. Nu vorbesc despre societati secrete. Nu sufar de astfel de manii – vorbesc de ceva foarte logic si simptomatic. Sunt doua metode majore prin care poti asigura coerenta politica a unui grup de oameni – planificarea, proprie comunismului, si polul de interese, propriu democratiei. Prima cauta sa asigure si sa distribuie cel mai bine resursele necesare tuturor, cea de-a doua cauta sa asigure si sa pazeasca cel mai bine resursele polului, oferind celorlalti panem et circenses. Si stii care e cel mai des mesaj al unei democratii? „Life isn’t fair, you’ve got to make the best of it.”

    O mica observatie – cum poate fi un lucru teoretic just, dar practic diabolic? „Incapabila minte umana” intelege foarte bine ce inseamna sa munceasca pentru binele tuturor, dar refuza acest lucru pentru ca „Mai degrabă trece cămila prin urechile acului decât bogatul în Împărăţia Cerurilor”. :))

  15. Martie 6, 2008 la 9:54 am

    Pai parca ziceai sa nu depasim lumea ideilor, desi natura umana este indisolubil legata de lumea ideilor. Si tu povestesti despre o bucata de carne. Nici macar despre o bucata de carne de om. Sau era o pilda?

    Chestia misto e ca imi vorbesti despre un geograf vizitiu la un farmacist, pe cand, dupa valul de spuma lina, si farmacistul, si geograful aveau cartela cu care luau un ou pe saptamana, daca „bagau oo”. Si-acu nu-mi spune ca gandesc local in loc sa gandesc global. Imi bag pewla-n ea de globalitate, daca pe curu’ meu nu pot trai bine.

    Asa ca, in concluzie, s-o lasam cu lumea ideilor…. realitatea e putin mai bolovanoasa, si bolovanul ala doare al dracului de tare cand te loveste in lumea ideilor.

  16. Martie 6, 2008 la 10:49 am

    Hehe, daca citeai atent remarcai ca farmacistul s-a sinucis😉

    Cat despre poveste – nu era o pilda. Nici nu are mare legatura cu ideea de comunism in sine. Pur si simplu voiam sa arat cum se naste o idee din clasa comunismului. Se naste, in speta, dincolo de pragul de toleranta la durere, la suferinta al unei mase de oameni. Surprinzator is exceptional e ca aceasta masa sa genereze simultan aceeasi idee. Sigur, exista si posibilitatea ca un singur om sa dea nastere unei idei, dincolo de propriul prag de suferinta.

    Iar gandirea locala – ei bine, ea are valorile ei. Adam Smith a postulat legea lui a echilibrului economic – anume ca se atinge cand toti cei de pe piata isi vad cat pot de bine propriul interes. Comunismul are alta parere si din nefericire, presupune un lucru absolut odios: pe curu’ tau nu poti trai mai bine, insa pot trai decent alti zece care pana ieri mureau de foame. Si atata vreme cat cei zece traiesc decent, muncesc si fac in asa fel incat pe curul vostru, al celor unsprezece, traiti toti din ce in ce mai bine. 🙂

  17. Martie 6, 2008 la 1:31 pm

    sigur, insa economistii uita ca omul e dispus, prin natura lui, la a o freca, nu la a munci. deci prezumtia decentei in ce priveste pe cei zece e eronata, fiecare va cauta s-o frece din ce in ce mai tare sau mai mult. sau tare si mult in acelasi timp. as spune ca lipsa de alternative naste monstri, in ce priveste masele.

  18. Martie 7, 2008 la 11:57 am

    Adevarat. Sunt o personalitate lenesa, te asigur. Fac tot ce pot pentru a-mi maximiza eficienta si in nici un caz in munca, ci referitor la munca (castig maxim pe cat mai putina munca). Spre deosebire de mine insa, un robot nu da dovada de asemenea conceptii. Ca atare, tot spre deosebire de mine, un robot nu va fi in stare niciodata sa inventeze ceva pentru a-si usura munca (discutabil de asemenea, iti zice un specialist in AI). Fapt e insa ca in 10-20 de ani, vei avea mai multe sanse sa gasesti un om in Sahara decat intr-o uzina de masini. Scopul comunismului nu este productia cu orice pret, pentru ca nu exista concurenta economica in comunsim. Se produce atat cat trebuie, scopul fiind bunastarea tuturor, dupa un standard oarecare (ca orice standard, pentru unii va fi prea jos). Intr-o lume perfecta, 5% din timp, oamenii inventeaza si construiesc roboti pentru productia resurselor iar restul de 95% – se recreaza si fac sex. Sigur, exista si preocupari artistice, culturale.🙂

  19. 19 Aky
    Martie 8, 2008 la 5:15 pm

    „un regim care se ascundea in spatele ideii de comunism pentru a ma schingiui?” – desigur, regimul era perfect, doar nemernicii de oameni l-au transformat din Paradis in Iad. Juyst sau nu – asta s-a intamplat, si nimic nu o mai poate schimba. Ti-am mai spus-o, trecutul e singurul lucru asupra caruia Dumnezeu insusi nu are putere (din proprie alegere). Nici o revolutie industriala din lume nu are drept de apel in fata mea daca lasa in urma oameni (multi) distrusi. Nimic din lume nu justifica distrugerea fizica, morala, sociala a omului.

    China? Un mecanism de stat, industrial, socio-politic perrr-fect, insa un popor zrdobit. Am sintetizat simplificator, desigur. Realitatea insa nu e asa splendida precum comunismul pe hartie. Si NU mersul la munca cu tramvaiul e drama chinezului de rand, esti mult prea inteligent ca sa crezi asta.

    Iubitor al fizicii🙂 desigur. Lucruri extrem de importante, nu neg. Palpabile, dovedibile, nu neg. Insa peste toate cred (glisand putin intre fizicile tale concretisssssime si filozofia care stia sigur ca Dumnezeu nu exista) in acel „God is dead – semnat Nietzsche – Nietzsche is dead – semnat God”. Vreau sa spun ca viata nu e doar legi fizice, sisteme politice perfecte pe hartie si utopii care zambesc in timp ce distrug vieti.

    Libertate – dadada.. si chinezii, si cei din lagarele comuniste, puteau sa mearga unde vor (in interiorul „ghetoului”.. splendid, intr-adevar. Omul poate nu-si stie a gestiona libertatea – dar lasa-l! A facut-o Dumnezeu. Omul nu are in veci dreptul de a face altfel. Desi o face.

    Repet – pentru mine democratia NU este cel mai bun sistem posibil. Ci unul din cele mai putin (sau din cele mai suportabil) imperfecte. Da-mi comunismul cu toata planificarea lui splendida (urasti planurile, nu uita asta), da-mi gloria lui si tot ce vrei – dar culibertatea pe care o da democratia, asa nemernica cum e ea, da-mi respectul fata de liberul arbitru, da-mi lipsa fricii ca vecinul poate spune un cuvant care sa-ti ucida familia – si il voi accepta. Teoretic, desigur.

    „cum poate fi un lucru teoretic just, dar practic diabolic?” Doamne, abunda istoria mare si cea mica de asemenea exemple. Toate crimele umanitatii, de la Inchizitie la nazism si comunism. Idealuri frumoase, idei mantuitoare (nu exista decat un singur Mantuitor, insa – aici e eroarea) – insa aplicarea in practica – generatoare de Infern.

    RinTinTin, desi dupa exprimarea ta cu pewla am simtit urgent nevoia unui dus, iti aprob ideea, ca si cea cu realitatea bolovanoasa. Ceva mai frust exprimata, insa daca nu ma insel aceeasi idee a mea cum ca paradisurile utopice de pe hartie creeaza uneori infernuri.

    Deroude, te suspectez inca si mai tare de tezism la partea cu lenea de munca ce te-ar caracteriza. Sau oi fi fost intr-o alta viata un baron local in comunism😀

    „In comunism se produce atat cat trebuie”. CINE ESTI TU (nu Deroude, ci ideologul comunist) sa judeci ce , cum, cat , cand pana lu Hector azi si maine am eu nevoie?!

  20. 20 Aky
    Martie 8, 2008 la 5:16 pm

    Si totusi astept, din curtoazie de gazda si onorat partener de dezbatere, lista de care te rugasem.

  21. Martie 10, 2008 la 11:20 am

    In primul rand relatia regim – oameni. E discutabil in ce fel comunismul lasa in mod invariabil in urma oameni distrusi, ca fenomen structural – acolo unde de exemplu democratia sau monarhia nu lasa. Orice regim, prin regulile sale, avantajeaza unii oameni si dezavantajeaza pe altii. Depinde doar ce-ti propui la un moment dat: sa te dezvolti ca stat? sa devii un paradis fiscal? sa institui o hegemonie mondiala? Pentru fiecare varianta exista un raspuns. Iar comunismul este si el printre raspunsuri – avantajul lui fiind acela ca schimba cu totul ordinea de valori a oamenilor, privandu-i de scopul lor numarul unu: banii si de arma lor principala: lacomia.

    Cu riscul de a ma repeta: este artificiala opozitia intre comunism si libertate, este un argument fals. Comunismul doar schimba regulile contractului social. In rest, sunt o multime de dictaturi in lume care nu pretind a fi comuniste si nu se deosebesc cu nimic de cele care pretind a fi comuniste.

    Regret sa te contrazic si in privinta ideilor angelice aplicate prost: nazismul sustinea suprematia unei rase; inchizitia sustinea mantuirea ereticilor. Nici una nu este o idee superba aplicata prost. Sunt idei viciate si corupte din start.

    In comunism se produce atat cat trebuie. Cel care judeca esti chiar tu, nimeni altul. Imi imaginez ca, dupa Dumnezeu, tu esti cel mai in masura sa decizi ce, cum, cat, cand pana lui Hector azi si maine ai nevoie. Comunismul nu-ti ia aceasta decizie, ci se supune ei. Diferenta fata de republica clasica este ca, in comunism, nu ai posibilitatea de a aduna si retine valori pentru propria vanitate.

  22. 22 Aky
    Martie 10, 2008 la 5:19 pm

    „E discutabil in ce fel comunismul lasa in mod invariabil in urma oameni distrusi, ca fenomen structural” – glumesti, D. Sau refuzi istoria. Simplist argument, stiu. Dar viata bate utopia.

    Lasand istoria insa- vorbeste-mi despre un loc unde doctrina ta nu a creat tragedii ca in Europa si Rusia. China – Cuba – alege orice.

    Libertatea – indiferent ce regim ar fi, nu are dreptul sa ingradeasca libertatea individului (decat in masura in care ea incalca libertatea unui alt individ). Cand democratia face asta – e condamnabila. Realitatea de neschimbat e ca comunismul a excelat in asta. Pe hartie nu o facea, in realitate asta a devenit principala sa arma.

    Nazismul si Inchizitia- nu acestea erau ideile principale, dar ma vad nevoit sa aman argumentarea aceasta. Voi reveni insa.

    In comunism Nu s-a produs cat trebuia. Su saracia pentru tine (simplificand extrem, de dragul discursului) era doar un ifos al catorva milioane de oameni? Puteai acum 20 de ani sa decizi ca vrei (daca puteai financiar, desigur) sa detii 3 case, 4 terenuri si 5 masini? It’s a dead end.

    Vanitatea exista in comunismul tau, monstruos chiar, dar doar la nivelul politrucilor si a elitelor. REspirau vanitate, ucideau din vanitate.

    Inca astept enumerarea despre care vorbeam. Punctual. Beneficiile doctrinei tale. Sau nu poti iesi din admiratia ei in mod detasat, toarase draga?🙂

  23. Martie 10, 2008 la 5:57 pm

    Beneficiile doctrinei comuniste: unu. o repartizare mult mai eficienta a resurselor existente (energie, hrana, spatiu, acces la informatie si educatie), in mod ne-concurential. doi. eliminarea segregarii sociale pe criteriul clasei sau averii. (desi este evident ca va exista mereu inegalitate si grupuri sociale, fie si pe cele mai marunte criterii, acestea vor fi supuse numai liberei alegeri a oamenilor, fara a mai avea de partea lor forta legilor). trei. planificarea – ce aduce dupa ea putere economica si coerenta politica. Daca ar exista (si de fapt exista) proiecte in acest moment care ar putea influenta supravietuirea umanitatii – acestea ar fi ingreunate, daca nu ar fi imposibile, din cauza lipsei de planificare si de cooperare intre organizatiile (democratice) care le pot pune in aplicare. Voi continua lista😉 – combate-le pe acestea trei deocamdata.

    Hai sa vorbim despre libertate, din nou: opinia mea este ca acest concept este puternic viciat de cultura ultimilor doua sute de ani de pe continentul american. Practic, notiunea de libertate, asa cum o intelegi acum, se leaga de „declaratia drepturilor fundamentale ale omului”, printre care este consfintit dreptul la proprietate – o extindere majora a codurilor morale precedente (oricat de greu iti va parea acest lucru de crezut). Garantarea printr-un drept fundamental a proprietatii este in sine o ingradire a libertatii, pentru ca garanteaza de fapt o stare de fapt de inegalitate arbitrara a oamenilor si de obstructionare a lor de a iesi din aceasta stare de fapt. Proprietatea nu poate fi obiectul unui drept fundamental, cel mult al unei conventii, unui contract.
    Hai sa extindem acest concept putin – iti poti imagina o lume fara bani? In care pur si simplu ceri si ti se da, insa obiectele pe care le poti cere sunt limitate – un singur tip de televizor, 5000 de feluri de mancare echivalente ca dimensiuni si calitate, opt modele de casa, sase tipuri de masina, etc. Nu ai nici un motiv sa vrei mai mult decat cel din stanga – nu ai ce face cu 200 de televizoare deci nici un motiv sa le ceri. Nu ai ce face cu 4 case, daca vrei sa te duci la munte, te duci si stai la hotel, evident gratis si beneficiezi de pachetul complet, ai 40 de zile pe an.🙂

  24. 24 Aky
    Martie 11, 2008 la 4:55 pm

    Voi reveni si completa. Insa deocamdata „Atat!”, ca sa citez un clasic in viata.

    „Nu ai nici un motiv sa vrei mai mult decat cel din stanga” – Nu-ti da nimeni dreptul, tie individ sau tie stat, sa decizi ce are nevoie celalalt – atata vreme cat vrerea aceluia nu ingradeste libertatea altuia. Iar libertatea la care ma refeream nu are legatura cu proprietatea.

  25. 25 Aky
    Martie 13, 2008 la 2:37 pm

    o repartizare mult mai eficienta a resurselor existente – defineste „eficient”. Fiecare sa aiba cat sa nu moara de foame?
    neconcurential – sucks. Concurenta e si pentru supravietuire in natura, c’mon
    eliminarea segregarii sociale pe criteriul clasei sau averii – egalizarae fortata va crea mereu monstri. inegalitatea e normala. in ce masura, insa – asta e discutabil.
    planificarea – irelevant. exista si in alte sisteme, si fara constrangerile comunismului.

    Garantarea neincalcarii proprietatii e indispensabila. Altfel poti sa vii sa-mi iei chiar si strictul necesar, apa pe care o beau de ex, pentru ca nu te-ar opri nimic.

    o lume fara bani? In care pur si simplu ceri si ti se da, insa obiectele pe care le poti cere sunt limitate – Doamne feri. Optiune personala, daca vrei. Nu banii. Ci posibilitatea de a alege, la o adica de a aspira la mai mult (prin metode licite, dar asta e iarasi alta discutie). Ceri – cui? Statului comunist, de ex? Niciun stat comunist ever nu a oferit asta – ba nici macar minimul necesar.

    Si apoi – eviti tezist realitatea deceniilor in care comunismul a fost un infern. Nu neg absolutamente deloc ca teoretic ideologia ta are elemente splendide, umane, insa ceea ce a facut, in more than one places, este o mica buturuga in fata caruia carul imens al gloriei comuniste nu are cum sa nu se impiedice.

    Deroude, dezbaterea comunista ramane fara limite (sper!…). Astept insa si alte provocari, pe care sa nu fii atat de „pe terenul tau”. Iti propun sa vizionezi filmul lui Amenabar, „Mar Adentro”. Ditamai dilemele etico-filozofice🙂. Dezlipeste-ti manusa de pe moaca si da curs provocarii.

    Von Aky.

  26. Martie 13, 2008 la 4:48 pm

    „eficient”: suficient incat daca am nevoie de o operatie de 1000000$ ca sa nu mor, sa nu fie nevoie sa cersesc banii la „surprize surprize”.
    „neconcurenta in natura”: sigur, in natura, din lupta pentru supravietuire se si moare. nu e obligatoriu sa replicam procesul in natura umana🙂
    „inegalitatea normala”: e o diferenta intre faptul ca e normal sa fim inegali si faptul ca e bine sa mostenim inegalitatea de la parinti.😉
    „planificarea”: – ea nu exista in alte sisteme, este proprie comunismului, tocmai pentru ca nu exista notiunea de companie privata, care sa aiba autonomie asupra propriei strategii. Statul decide cu precizie ce se produce pe teritoriul sau. Nu e o constrangere, mai mult decat este o constrangere strategia in sine a fiecarei companii. Pur si simplu e mai eficient.
    „Posibilitatea de a alege”: e o iluzie, moncher! Doua portocale nu vor fi cu siguranta la fel niciodata, nici in comunism – in rest, ti se pare ingrozitor ca nu vei putea alege intre televizoare Samsung si televizoare Panasonic, care oricum au aceleasi piese in interior? O doza de snobism poate? Sony?😀
    Ei bine, pe cat evit eu „tezist” realitatea infernala a comunismului, pe atat inisti tu, baroane, sa-mi aduci mereu, ca un disc stricat de patefon, argumentul acesta. Am promis ca nu mai repet argumentele lui si ma tin de cuvant. Cauta-le in text.😉

  27. 27 Aky
    Martie 14, 2008 la 3:09 pm

    „eficient” – nu stiu ca in comunism sa fi primit vreodata cineva bani intr-o asemenea situatie grava de viata. Poate ma insel.
    „neconcurenta” – orice utopie care incearca sa schimbe fortat ceva nu va ave aniciodata girul meu. Optiune personala, daca vrei.

    Tot aduci, draga placa-de-patefon-nr-2😀 argumentul ca uite, in China de ex, ce ditamai revolutia si progresul s-a produs. Probabil ne imaginam/dorim idealuri diferite pentru om.

    Statul comunist este eficient ca o masinarie, dar distruge oameni. Credinta personala, din nou. Refuz sa ader ideologic la un sistem care decide el pentru mine in absolut toate, de cata paine am nevoie, cati copii trebuie sa fac, etc.

    Mostenirea inegalitatii de la parinti – argument invalid my dear Watson, abunda lumea de exemple de invidizi care si-au depasit prin proprii forte conditia mostenita de la parinti. Nu si intr-un regim unde toti trebuie sa fim tunsi la fel, sa digeram aceleasi lucruri si sa avem aceleasi idealuri, e drept.

    „ti se pare ingrozitor ca nu vei putea alege intre televizoare Samsung si televizoare Panasonic, care oricum au aceleasi piese in interior?” – banalizezi. Intri insa in sfera liberului arbitru. Personal imi e odioasa explozia consumista. Insa lasa omului posibilitatea de a alege. Orice. Propria distrugere, daca asta vrea – si va suporta consecintele.

    Regret, nu ma pot masura cu inaltimile deroudiene🙂 insa viata bate filmul (sau ideologia) pentru mine. O fi dovada de limitare, insa tine si de optiuni personale. Sustii ca infernul comunist in Ro s-a datorat nefericitei prezente a unui idiot la conducere. O fi. Nici Inchizitia nu era dictata de Dumnezeu, ci de ignobilii oameni aflati la conducerea lumeasca a Bisericii.

    Si apoi, my dear Watson, n-as vrea sa polemizez cu dumneata in cercuri – mai ales in diminetile zilelor de vineri, atat de dragi mie (alo, Huston, se aude maraitul infundat din spatiu?..). Si nici nu sunt cel mai avizat comentator. Insa iti stau la dispozitie in continuare, eventual.

  28. Martie 17, 2008 la 2:31 pm

    „orice utopie care incearca sa schimbe fortat ceva nu va avea niciodata girul meu” – numeste-mi o idee socio-politica din istoria umanitatii care nu a schimbat cu forta situatia ce a precedat-o – si gandeste-te la ironia care face ca pana si comunismul din Romania sa fi fost schimbat fortat.

    Pentru mine, China nu e o placa de patefon – cauta in dialog, pana acum si vei vedea ca ideea mizeriile regimului comunist din Romania sunt citate de peste 10 ori, in timp ce China e mentionata o data. Eu nu am ramas fara argumente daca uit de existenta Chinei. Tu ce poti spune?😉

    „Statul comunist este eficient ca o masinarie, dar distruge oameni.” – Oh, multumesc, in sfarsit un argument admis. Cat despre oamenii distrusi, sincer, ar fi teribil de interesant sa facem o comparatie cu orice alt regim uman (cu exceptia raiului si iadului, desigur). Serios, iti imaginezi cumva ca in Bronx mor mai putini oameni decat in gulag? Crezi ca Mafia a comis mai putine crime decat Securitatea? Ca si la oameni, intr-un stat, suma tuturor viciilor pare a fi constanta. Interesant e de vazut care e atitudinea oficiala a statului – normeaza si controleaza eficient viciile sau inchide ochii la comiterea lor.

    Revizitand sumar subiectul libertatii – comunismul nu-ti ingradeste libertatea personala mai mult decat ti-o ingradeste seful tau la servici. Politia politica nu a fost inventata de comunism si nici nu-i este proprie. Ca atare, in comunism, esti liber sa alegi orice. Singurul lucru diferit este absenta concurentei comerciale, care face ca piata sa produca absolut orice produce acum, dar intr-o singura varianta, o singura marca daca vrei.

  29. 29 Aky
    Martie 26, 2008 la 10:09 pm

    Iertare baroane, am fost prins cu alte trebi in ultima vreme, including being in love.

    Forta – se regaseste pana si in discutia noastra de aci, ca semn al opozitiei. Ma refeream la forta manifestata exact in stilul preaiubitului tau comunism. Ma repet. In teorie respect multe din ideile teoriei „lumii noi” a comunismului. Practica ma ucide definitiv in acest amor.

    Despre China – pot spune ca n-ai oferit argumente valabile pentru comunism. Deloc. Cazul Romania il renegi pe motiv ca cizmarul a fost un lifer nefericit „ales”. Vorbeste-mi despre China. Eventual dupa ce mergi acolo🙂.

    Umila-mi parere spune ca Bronx-ul sau Mafia nu au NICIO legautra cu discutia de fata. Niciunul nu sunt sisteme de stat, de organizare socio-politica a unui intreg sistem, din care sa iti fie practic imposibil sa scapi – te muti in alt oras/tara. In comunism te mutai in inchisoare, to say the least. Dar probabil cultura dumitale o depaseste pe a mea.

    „nu-ti ingradeste libertatea personala mai mult decat ti-o ingradeste seful tau la servici.” – aici ne batem si , cu tot respectul, refuz sa accept cel mai mic dram de pertinenta in ce ai spus. Absolut tot ce ti ar spune un om trecut prin aceasta experienta ar contraria afirmatia dumitale, pur teoretica. Nici nu stiu de unde sa incep.. In comunism Nu esti liber sa alegi. Punct. Daca afirmi contrariul, cu tot respectul, teoria dumitale inseamna ca e totalmente rupta de realitate. Iar daca discutam pur ideatic – no, asta-i alta traista, cu alta gasca.

  30. Martie 26, 2008 la 10:34 pm

    Bronxul si Mafia au o mare legatura cu discutia de fata. Ambele sunt permise de piata libera, concurentiala, capitalista. In lipsa acesteia, ele nu ar exista, pentru ca nu ar avea obiect. Invers, piata libera si capitalismul nu pot exista fara economie subterana, ea nu este exceptia ci elementul de reglare, absolut necesar.

    Uite, iti voi da inca un exemplu de comunism, care a mers si in mare masura inca merge, cu toate ca a fost in mod subtil corupt in ultima perioada: Kibbutz-ul. Cat despre China (sau Rusia, de ce nu?) – ei bine, e nevoie de orbire ca sa nu constati realitatea: dintr-o tara agrara, dominata de oricare din vecinii ei, in 1940, in ciuda populatiei masive si a culturii absolut spectaculoase, China este azi foarte probabil cea mai mare putere a lumii (economic, industrial, ca influenta politica, etc.) Cu cine o compari si din ce puncte de vedere? Hai sa o comparam cu SUA („cea mai veche democratie din lume” – gogomania ii apartine lui Colin Powell). Contorizeaza tu crimele impotriva umanitatii, umilintele sociale, nedreptatile, genocidul si victimele politice facute de SUA si eu le voi numara cu toata sinceritatea pe cele din China. Hai sa le comparam fara macar sa ne obosim a le imparti la numarul celor doua populatii. Tu incepe cu Dresda, Hiroshima si Nagasaki, eu incep cu piata Tiananmen.
    Cat despre libertatea personala, din nou faci o apropiere nemotivata intre politia politica si comunism. Nu e nici o legatura intre ele. Se poate trai in comunism ca o optiune, in mod voluntar. Ce anume ti se pare ca nu poti sa alegi in comunism? (Nu in regimul Ceausescu, sau Ze Dong, ci in comunism, asa cum e el definit de Marx)

  31. 31 Aky
    Martie 27, 2008 la 7:21 am

    Bronx+Mafia Nu sunt sisteme de oranduire socio-politica statala pentru un intreg popor. In lipsa democratieie ele nu ar exista, posibil, dar si in lipsa comunismului n-ar fi existat toate cosmarurile pe care le-a creat, din pure intentii bune (ca si drumul pavat spre ..ceva).

    elementul de reglare – necesar, aprob. Dar NU cu forta, nu ma obliga sa fac ce vrei tu ca stat orb si condus de o mica sleahta de nenorociti. Unul din marile avantaje ale democratiei e sa te lase sa faci ce vrei (cum grano salis, altfel ar fi jungla), chit ca te dai cu capul. Nimic care obliga individul in halul in care a facut-o comunismul nu are girul meu. Repet – o e chestiune de alegere personala aici, nu neaparat de dreptate. Vorba lui Pilat – „ce este Adevarul?”.

    Kibbutzurile – irelevant. De ce? Pentru ca nu reprezinta o formula de organizare impusa unei mase mari de populatie. Ca experiment sau alegere a unor grupuri de indivizi – have nothing against it.

    Iarasi, alegere personala. #*#$&#% pe revolutia industriala chineza. Tot ceea ce ingradeste omul in asemenea hal (ajunge-vei poate candva in China si vei vedea.. sau ne vom bate cu alte arme atunci) are ceva diabolic, pentru mine. China – amre superputere economica. Ia vezi matale statisticile despre nivelul de trai. Pe pustie cu superputerea, din care cea mai mare parte a populatie nu simte nici cat simti dumneata de aici din Romania.

    NU spun ca democratia e perfecta, ci spun ca este unul din cele mai putin imperfecte sisteme. Si nu-mi compara SUA cu China, doi monstri similari, desi de sens opus.

    Politia politica a fost unul din cei mai dragi copii ai comunismului, ca-ti place sau nu. Si este inca, in zonele unde oamenii sunt inca suficient de orbi cat sa mentina nemernicia politica la putere. CINE pe pitpalacii lui Hector azi si maine are ALEGEREA de a trai in comunism? Umila-mi parere spune ca chinezul de rand, daca nu e totalmente indobitocit si indoctrinat cat sa multumeasca partidului pentru ca l-a saracit, nu are fonduri sa o tuleasca din tara. Romanii nu o aveau anyway, decat cu pretul vietii eventual. Cei din lagarele sovietice nici atat. Atunci?….. Astept raspuns.

    „Nu in regimul Ceausescu, sau Ze Dong, ci in comunism, asa cum e el definit de Marx)” – aha, multumesc pentru servirea la botic🙂. Pai dragul meu Deroude (e doar o formula stilistica, in fapt imi esti nesuferit la culme).Marxismul definit de MArx al tau inseamna ca discutam pur teoretic, absolut deloc legat de realitate. Daca e pe asa, imi dai dreptate fara sa vrei. Teoria comunista e splendida, practica – infernala. Putem discuta ideatic dragul meu Watson, niciun bai, dar atunci nu-mi mai vi icu exemplificari din sublima realitate😀.

  32. Martie 27, 2008 la 7:46 am

    Bronx si Mafia SUNT sisteme de oranduire sociala pentru un intreg popor, nu fii naiv: oriunde in SUA exista ghetto-uri si nu exista oras fara mafie. Politica si economia tarilor capitaliste sunt conduse pe baza ideii de grup restrans de interese si masa de consum. Aceasta nu este o deviatie, este regula. In comunism, acestea nu exista – nu exista opozabilitatea intre cei care controleaza resursele si cei care le consuma.

    Ma vei ierta ca nu mai iau in seama argumentul dictaturilor comuniste din acest moment. L-am discutat deja. Daca vrei, il accept ca atare, fara sa-l mai contrazic, doar ca sa putem trece, in sfarsit, peste el.
    Sunt convins ca ai asteptat sa raspund la un moment dat, cu o doza de cinism „comunismul inseamna progres in schimbul oprimarii oamenilor. ei bine, si ce daca?” Nu este asa! Comunismul este o optiune, ca si kibbutzul, dar este o solutie (poate singura) de coexistenta in pace si ordine sociala, de eliminare a adversitatii si inegalitatii arbitrare, pe care nici o alta forma politica nu o ofera.

    Nu exista notiune mai apropiata de libertate decat comunismul. Ba da, de fapt exista – anume libertatea pe care o dau banii si puterea „democratica”: libertatea de a comite orice atrocitate semenilor tai fara a fi pedepsit, aparat chiar de legile statului.
    Intr-o discutie recenta, vorbeam cu o prietena buna despre proprietatile corozive ale unui pahar de Coca Cola. Sa presupunem ca o oarecare corporatie lanseaza o bautura pe baza de stricnina – ei bine, intr-o societate democratica, exista o suma de bani care cumpara suficient lobby pentru ca respectivei corporatii sa i se permita sa vanda bautura cu pricina. In comunism, acest lucru e un nonsens, pentru ca nu exista nici un interes capital de a vinde. Un miliardar isi ucide fratele cu 10 lovituri de topor. Intr-un stat democratic, exista mereu o firma de avocatura care-l scoate pe Cain cu 3 ani de cutreierat pamantul, cu suspendare. In comunism pur si simplu nu exista aceasta firma de avocatura.

  33. 33 Aky
    Martie 27, 2008 la 9:20 pm

    Bronx&Mafia niciunde nu au fost impuse unei intregi natiuni, nu te preface ca nu stii istorie. Racile si monstri exista in orice oras, dar nicaieri nu sunt ridicate in asemenea hal la rang de oranduire statala, generala.

    Grupul restrans de interese – iata o definitie perfecta a comunismului. Nu cel teoretic atat de drag tie, ci cel pe care il respingi, cel real. Opozabilitatea inexistenta de care spui – da, nu exista, in TEORIA COMUNISTA. Practica te ucide, Deroude – de fapt nu, gresesc🙂 pentru ca o ignori. Dupa cum preferi sa treci peste argumentele incomod-reale ale dictaturilor comuniste reale, verificabile, palpabile, de dragul ideii. Repet, discutia ideatica e sublima – dar trebuie sa ramana ideatica. Ori tu o muti in planul realitatii.

    Comunimsul nu este NICAIERI (repet, si sustin asta cu toate fortele) o optiune. Este aberant, dragul meu Deroude. In teorie, da, practic – NICAIERI.

    „Nu exista notiune mai apropiata de libertate decat comunismul” – ma sochezi si imi seaca argumentele. Tocmai pentru ca amesteci planul ideatic, al teoriei „pe hartie”, cu realitatea care te contrazice inimaginabil. Adevarul e ca aceasta discutie n-as avea curajul sa o pun in fata cuiva care a trait realmente comunismul. Sincer. Comunismul a comis atrocitati mintind si acoperindu-le sub titlul „binele poporului”. Daca argumentul este pueril – ma-nclin, altul nu pot sa posed.

    Intr/un stat democratic se comit atrocitati in vazul tuturor. Dar alaturi de nedreptate exista si dreptatea, sau posibilitatea de accede la ea, de a lupta pentru ea. Sistemul tau iubit iti dicteaza pana si ce sa bagi in gura.

    Amica ta cu care ai discutat despre corozivitatea Coca Cola era probabil slab informata. Trimite-o la mine, am arme mai grele.

  34. Martie 28, 2008 la 5:32 am

    Din pacate nu am decat un singur argument de combatut: dictatura comunista care a durat 50 de ani, in Romania. As obiecta doar ca e un argument nedrept. Pe baza aceluiasi argument, care te face surd la orice aparare sau explicatie logica a beneficiilor comunismului, ar trebui cu siguranta sa scoatem in afara legii crestinismul, monarhia, banii sau clima, pentru ca in mod constant, timp de nu 50 de ani ci 2000 de ani au facut victime nenumarate si au controlat cu autoritate destinele oamenilor, nu odata fiind la originea unor atrocitati fata de care comunismul este un vis frumos.

  35. 35 Aky
    Martie 30, 2008 la 7:59 pm

    „Dragul meu” (@#$@#$@), beneficiile „logice” ale comunismului, in sens teoretic, ideatic, nu le-am negat. Problema mea e cand vine vorba sa aplicam duda la realitate. Pardon – cum au aplciat-o, adicatelea, cam toti cei ce o facura pana amu.
    Inchizitia – condamnabil, nimic de obiectat. Democratia- argument invalid, intrucat poti oricand parasi sistemul si sa te duci de nebun, de ex, intr-o tara comunista. Ceea ce niciun om normal nu ar face. Cred. Si in monarhie aveai aceeasi optiune. Inexistenta in comunismul real. Nu controlul per se al vietilor e problema mea; e clar ca si democratia o face. Problema mea e cand ti se rapesc toate optiunile, iar controlul devine aberant si bigbrotheresc.

    Insa. Trebuie sa plec capul in fata unui argument pe care mi l-a livrat un documentar acum cateva seri. Faptul ca, imediat dupa caderea comunismului, in Rusia sovietica a lui Eltin s-a instaurat haosul, iar oamenii au inceput sa urasca democratia pentru ca inipit-ul ei le-a destabilitat tot echilibrul (precar , ireal, cum o fi fost) al anilor de comunism. Discutia este, larga, intr-adevar. Si discutabila de la caz la caz. Insa gaura imensa dintre lumina teoriei si cosmarul realitatii (cu exceptii , q.e.d.) ramane, pentru mine.

    Astept si alte argumente de la dumneata. Am pretentii, doar, un ins atat de enervant precum dumneata sigur are glagole substantiale🙂. Astept sa lovesti direct, de ex, in democratie. Sa auzim. Argumente, idei, exemple.

  36. 36 Aky
    Martie 30, 2008 la 8:00 pm

    P.S. Cer scuze pentru eventuala incoerenta🙂. Is usor sub aburii unui elixir d’amore.

  37. Martie 31, 2008 la 5:20 am

    Exista argumente pentru care democratia iti da doar iluzia ca o poti vreodata parasi. Americanii folosesc, in acest sens, expresia „financially independent”, care insa e un vis inaccesibil pentru marea lor majoritate, care au cate 5 ipoteci si o linie de credit refinantata de 3 ori pe an. Monarhia, de asemenea, in cursul istoriei sale, a dat mereu libertate supusilor sai sa-si aleaga cel mai bun plai pe care sa locuiasca – intre plaiul de bastina, pe care iobageau cu spor si vesnicele plaiuri ale vanatoarei, daca cracneau. Mai multe despre politia politica iti poate relata Caterina de Medici. Sau Vlad Tepes, de ce nu?
    Cat despre crestinism? Nu ma leg de inchizitie, pentru ca nu vreau sa-mi repet argumentele. Hai sa ne legam de Cruciade, de conquistadori si sejururile lor in America Centrala si de Sud, sau de Holocaust.
    Cat despre libertatea de a parasi comunismul? Exista aproape jumatate de miliard de chinezi in afara Republicii Populare. Am facut afaceri cu 2 firme chinezesti pana acum – ne-au vizitat de mai multe ori. Daca ai vreun dubiu asupra libertatii lor de a-si parasi tara, da o tura prin en-gros Europa, sa vezi bisnitarii chinezi care calatoresc de 2 ori pe luna intre China si patria noastra. Ah, astia or fi securistii lor… Da’ multi au.

  38. 38 aKy
    Aprilie 4, 2008 la 2:04 pm

    Din motive personal-nostalgice, sunt intr-o perioada de armistitiu.

    Katiusha cu K. Prietenii stiu de la ce.

  39. 39 aKy
    Aprilie 4, 2008 la 2:07 pm

    Scuzati, mi-s ambetat, „It’s Friday, I’m in love”. Kalinka, de fapt.

    Tot cu K😀

  40. 40 Aky
    Aprilie 8, 2008 la 1:49 pm

    Dumneata nu intelegi ca nu consider comunismul raul absolut, iar democratia binele absolut. Aduc eu insumi o groaza de reprosuri tuturor celorlalte sisteme socio-politice in afara de comunism, nimic de obiectat aici.

    Prin „libertatea de a parasi comunismul” nu ma refeream numai la interdictiile venind din partea unor servicii secrete, ci la imposibilitatea de facto, economica, la faptul ca echitatea dumitale comunista este, in foarte umila si neavizata mea parere, o sursa de inrobire pur si simplu prin saracire si dependenta. Sa nu-mi cotnraargumentezi, stimabile, ca saraci lipiti exista si in democratii🙂 pentru ca e mai mult decat evident, ba chiar un truism.

    Dependenta financiara de tot felul de sisteme de creditare si plata, in democratie – o ai daca alegi sa fie asa. Iar daca o faci – e alegerea ta, activarea liberului arbitru, and you have to deal with it afterwards. Daca vreau sa ma indatorez pe un secol pentur a cumpara ultimul Rolls Royce – lasa-ma sa o fac. Dar nu ma forta sa fiu sclav si sa ma umilesc pentru a cumpara o amarata de masina marca-nationala, de care am nevoie acum, dar o capat peste vreo 5 ani. Poate gresesc.

    Monarhia, ca sistem, catolicismul – cel putin acestea doua si-au revizuit si adaptat atitudinea la necesitatile reale si , cum grano salis, nevoia de libertate a individului. Comunismul chinez nu stiu sa fi facut acelasi lucru. Ca sa luam doar exemplul drag dumitale.

    Pana una alta, repet o solicitare pe care, deloc cavalereste, ai ignorat-o. Iti propun o dezbatere etica. Vezi „Mar Adentro” si iti voi supune atentiei problema.

    Chapeau.

  41. 42 Aky
    Mai 19, 2008 la 6:31 am

    Cum e cu libertatea de a alege, musiu? Si faptul ca oamenii sunt in mod natural diferiti?

  42. Mai 29, 2008 la 11:33 am

    Oamenii sunt mai liberi sa aleaga si mai bine individualizati in comunism. De fapt, instigarea la individualism este lucrul pe care il reproseaza cel mai des comunismului structurile de tip american, bazate pe lucru in echipa.

    Dar hai sa-mi argumentez declaratiile: oamenii sunt mai liberi sa aleaga in comunism decat in democratie, fiindca deciziile lor sunt luat fie direct, in adunari populare, fie prin intermediul unor reprezentanti functionali, nu politici. Bunaoara, este normal sa desemnez un arhitect sa decida in numele meu strategia de dezvoltare a orasului, un inginer sa proiecteze infrastructura, si un manager care sa le dea din banii publici pentru proiectele lor. Cu siguranta, criteriul de alegere este de asemenea functional, in speta performanta lor profesionala. E mult mai normal si firesc sa fac astfel, decat sa asist neputincios cum un numar de haite hamesite se rafuiesc si se sfasie in modul cel mai public si mai jenant, pentru ceea ce in democratie se numeste „putere”.
    Am un argument extrem de simplu si de elegant: daca o companie comerciala ar fi guvernata strict dupa principiul democratiei, ar fi sortita pierzaniei. Companiile comerciale sunt exemple perfecte de comunism. Dupa ce ai intrat pe poarta companiei, proprietatea personala este extrem de limitata. Toti folosesc resurse comune, respecta o ordine functionala, data de performanta si calificare si (ideal) lucreaza pentru performanta conjugata a companiei.

    Sa rezum: in democratie esti liber sa-ti alegi un reprezentant asupra caruia nu mai ai nici un control (nu numai ca nu-l poti schimba, nici macar nu-l poti evalua corect). In comunism, criteriul de alegere fiind pur functional, esti liber sa propui desemnarea sau revocarea oricarei verigi din lant, si, oridecate ori e posibil, participi direct la luarea unei decizii.

    Cat despre individualism: comunismul promoveaza egalitatea din exact acele puncte de vedere asupra carora morala religioasa si filosofia clasica se pronunta cu vehementa cum ca nu fac parte din substanta nativa a fiintei umane: pozitii sociale si avere. Oamenii NU sunt in mod natural diferiti din aceste doua puncte de vedere. Diferentele acestea sunt arbitrare si nu au nici o legatura cu libertatile oamenilor. Dimpotriva, de cele mai multe ori sunt folosite explicit pentru a ingradi libertatea.

  43. 44 Aky
    Iunie 4, 2008 la 11:24 am

    „comunismul promoveaza egalitatea din exact acele puncte de vedere asupra carora morala religioasa si filosofia clasica se pronunta cu vehementa cum ca nu fac parte din substanta nativa a fiintei umane: pozitii sociale si avere.” – to say the least: in limba romana,pentru prosti, traducerea ar fi ?😀.

  44. Iunie 5, 2008 la 8:53 am

    Comunismul promoveaza egalitatea, intr-un mod diferit, fata de alte doctrine. Hai sa pun intrebarea simplu: „esti (sau e normal sa fii) un om mai bun, mai valoros, mai important, pentru ca ai mai multi bani sau ai ‘putere’; politica? Sunt (sau trebuie sa fie) oamenii inegali din aceste privinte?” Capitalismul si in general regimurile democratice care garanteaza proprietatea, spun ca da. Morala religioasa (crestinism, budism, etc.) si filosofia clasica (Aristotel, Socrate, Locke, Spinoza) la care ma refeream spun ca nu. De ce nu? Pentru ca banii si puterea nu fac parte din esenta fiintei umane, ele sunt dobandite nu prin nastere si / sau insufletire, ci prin tranzactionare sociala. Ele sunt mijloace si nu scopuri. Realitatea insa este alta, si e o doar o problema de educatie sociala (citeste indoctrinare, spalare de creier) ca nu este evident oricui faptul ca nu e normal ca, din doi copii ai speciei umane, unul sa se nasca in puf, in Virginia de Nord, iar altul in mizerie, in Somalia.
    Comunismul isi propune sa elimine aceasta inegalitate. De ce totusi individualismul este in fapt mai evident chiar in comunism decat in alte regimuri? Pentru ca da o sansa tuturor. Daca Goethe s-ar naste azi in Camerun, el nu ar invata niciodata sa citeasca. Daca Fermi s-ar naste in Rahova, poate ar ajunge sa predea fizica la facultate.
    Sunt doua moduri prin care o societate isi individualizeaza membrii: prin interes (societatea capitalista) si prin egalitate reala de sanse (societatea comunista). Argumentele pentru cea de-a doua sunt clare: 1. interesul este mereu discriminatoriu si niciodata constant, egalitatea este un principiu – e la fel oricand; 2. interesul urmeaza piramida lui Maslow, la un nivel macro, prin decizia grupului care detine puterea (avem destul aluminiu, acum face avioane; avem destule avioane, acum facem bombe; avem destule bombe, acum facem rachete); egalitatea inseamna nevoie planificata pentru toata lumea.

  45. 46 Aky
    Iunie 23, 2008 la 7:11 am

    1.”Oamenii sunt mai liberi sa aleaga si mai bine individualizati in comunism”. Nu cred ca ai avea curajul (tupeul) de a sustine asa ceva in fata oricui a trait viata reala (nu preferentialismele si nepotismele) din comunism, ergo care a suferit din cauza asta.

    2. Adu argumente pentru individualism, pentru ca in acest moment imi pare a fi o afirmatie la fel de logica si self-evident ca si a spune ca acum e decembrie🙂

    3. In cadrul lucrului in echipa din democratie nu exista spiritul gregar al comunismului, fiecare individ are valaorea sa, pe care o adauga valorii celorlalti, si astfel echipa are rezultate mai bine – teoretic.

    4. „Deciziile luate direct in adunari populare” = nule, din pdvul meu. Doar prin vot iti exprimi, teoretic, optiunea personala, si nu cea de element dintr-o turma.
    „Reprezentanti functionali”? Argumenteaza. Din pdv-ul meu, mai nimic nu era functional n comunism, ci mai degraba politrucic si de fatada. Exceptand sectorul industrial, poate.

    „Bunaoara, este normal sa desemnez un arhitect sa decida in numele meu strategia de dezvoltare a orasului” – argument nul. Exact la fel se intampla in democratia noastra mult hulita.

    Performanta profesionala, din umilele-mi amintiri si cunostinte, era unul din ultimele criterii in nepotismul comunistic. Dar poate tu ai trait intr-un alt comunism🙂

    Definitia ta despre putere e aprtial reala. In comunism rafulielile politice, e drept, se faceau in saptele usilor inchise, fara nicio transparenta, doar se trezea omul nedorit ca face cativa ani de puscarie😀.

    Democratia presupune concurenta, libera si corecta, deci argumentul cu compania condusa democratic, care ar pieri, mi se pare nul. Democratia nu e egalitarismul imbecilizant, gregar si anihilator al individului ca in comunism, iertata-mi fie opiuniunea.

    „Companiile comerciale sunt exemple perfecte de comunism” – insulti inteligenta oricarui om decent, dragul meu🙂. Pun ramasag ca nu ai avea curajul de a sustine asemenea lucruri in fata cuiva mult mai avizat.

    „Dupa ce ai intrat pe poarta companiei, proprietatea personala este extrem de limitata.”. Aiurea. Iti ia cineva masina, casa, femeia, casa de vacanta? Sa fim seriosi. Resursele comune e normal sa le folsoesti in comun, cata vreme compania nu iti apartine tie sau taticului.

    ” in democratie esti liber sa-ti alegi un reprezentant asupra caruia nu mai ai nici un control (nu numai ca nu-l poti schimba, nici macar nu-l poti evalua corect).” True. Riscuri asumate, insa.

    „In comunism, criteriul de alegere fiind pur functional” – Fals. Nepotism, pe scara larga, si puterea pumnului.

    „esti liber sa propui desemnarea sau revocarea oricarei verigi din lant, si, oridecate ori e posibil, participi direct la luarea unei decizii.” Si risti o puscarie si o anihilare personala si a familei, de nu te vezi :):):) funny stuff

    Diferentele dintre oameni sunt reale, existente. Exista o baza comuna a oamenilor, dar si diferente pe care doar un sistem opresiv poate sustine ca nu le vede si nu le accepta.

    Mi scusi, dar daca iti poti permite sa sustii ca morala comunista este mai rpesus de cea religiaosa, regret inceperea dialogului si nu voi mai continua. Pana la lamuriri macar din acest pdv, te salut cordial.

  46. Iunie 23, 2008 la 9:05 am

    OK. Dialog inchis. E drept ca eu nu regret inceputul, ci sfarsitul lui.

  47. Iulie 20, 2008 la 5:41 pm

    OMG…. cine nu-i socialist pina la 20 n-are inima . Cine-i socialist dupa 20 n-are cap…( no offence) Tu cati ani ai??? Sigur parintii te-au protejat sa vezi adevarata fata a comunismului.. sooo??
    D… comunismul e frumos pe hartie, in mintile euforice .In realitate s-a dovedit ca nu functioneaza. e utopic.
    te-as pofti sa faci o vacanta in siberia , doar doua luni , sa culegi capsuni…nimic mai frumos si bucolic…apoi un tur in China… dar nu la olimpiada…ci prin satele lor . Lumea nu este egala, niciunde, dar ce-a facut commy , 50 de ani la noi si 70 la rusi… n-a facut nici hitler ( ~ 14 ani)
    Mai bine comunicam ..prin batai de tobe:) fumurile vad ca sunt risipite de …vant.:)

  48. Iulie 20, 2008 la 6:20 pm

    no offence taken😀 – it must be the child in me.

    Dupa cum incercam sa comunic, cu modestele mele resurse oratorice, comunismul, ca idee, ca oranduire sau ca principiu politic, nu poate fi facut responsabil pentru o lista intreaga de pacate esentialmente umane, intamplate de nenumarate ori in versiuni mult mai atroce, inainte de nasterea lui Marx – bunaoara de tiranie, extremism, genocid, cruzime sau guvernare prin teroare. Aceste pacate nu au venit cu comunismul, el doar a fost folosit – nici macar in forma, ci de cele mai multe ori doar cu numele.
    Daca oamenii nu ar fi atat de tributari ideii de „ban”, de valoare conventionala, ar intelege si accepta mai usor comunismul.
    Mi se pare remarcabil cat de usor este pentru un pol de putere in societatea moderna sa inregimenteze marea masa impotriva unor tinte usoare, cum este comunismul sau lumea araba, facand din ele „the root of all evil”, desi stim bine la ce se refera de fapt, in limba lui Shakespeare aceasta expresie. Este si mai remarcabil cum pana si elita intelectuala din aceasta societate moderna se lasa indoctrinata si condamna o idee, o filosofie, pe baza unor dovezi adesea superficiale si oricum discutabile, fara sa caute (sau sa asculte) contraargumente, pentru ca pur si simplu „vor sa creada” (X-Files😉 ).

  49. Iulie 20, 2008 la 8:06 pm

    ohh, ” the roof of all evil”…. nu vreau sa fac polemica . E dreptul tau sa vezi fata frumoasa a acestei idei, filosofie pe care Marx a vrut-o si a vazut-o in toata frumusetea. Aplicata s-a dovedit un dezastru.
    fireste ,se poate filosofa .. pana la infinit .. ( pentru mine doar pana la ’89) pe aceasta thema .. si ca n-a fost singura ” greseala” a lumii . Singura mea nedumerire ( nu doar Tu) e cum cineva foarte inteligent, propavaduieste binefacerile comunismului , din cel mai capitalis colt al lumii (NY) Cu o pasiune care ma deprima. Si imi raspun singura : nascut si trait in lumea libera…a avut placerea, si optiunea sa „indrageasca ” ce i-a placut mai mult . In contrast cu noi, cei nascuti si crescuti sub commy de-adevarat > care nu aveam ” OPTIUNE”… inregimentare in masa, spirit de turma… ordine cu biciul .
    Oricum , ma bucur ca ai posibilitatea sa poti „polemiza” pe aceasta thema .acum , la varsta Ta, fara probleme ! Sper doar sa fii impartial…si nu-mi da exemplul lumii arabe… care-i stuck in feudalism , iar extremele religioase duc la acelasi rezultat macabru. Urasc tot ce-i extremist, ca-i de bine or de rau . Avem mult prea putin TIMP in lumea asta ( inca nu s-a intors nimeni de dincolo sa-mi zica altfel ) sa fim rai, cand a fi bun, generos, iubitor, costa asa de putin .
    Eu am avut cel mai puternic argument( al lui Nichifor Crainic.). sa pot sa „vad” commy ” asa cum l-au trait martirii la pitesti sau la canal. Si nu aveam varsta ta… eram pustoaica !
    Fii sigur ca nu vorbesc doar din X files… ( ma uit foatre rar :):) dar ideea comunismului a fost o ciuma. Nu o compara nici cu inchizitia… nici cu cruciatii . Aceia macar au fost ca o ” boare” la inaintarea lumii. Commy . au stagnat nu numai mintile oamenilor , dar le-au indoctrinat … Cine s-a suparat cel mai tare cand s-a zis ” stupid people ” nici in 10 ani nu se reface ceva??? Si uite , au trecut aproape 20….
    De obicei nu discut … religie or politica caci, ajungem la controverse care uneori ranesc . Asa m-a ” blazonat” un amic , convins commy 😦 ( cel din NY) ca fiind ” little burjois” Si pe el l-am poftit sa vada adevarata fata a crezului sau, culegand capsuni in Siberia :):) Poate va intalniti :):)
    ok… take care V, scuse ca am „navalit” in deicutia voastra :(:( dar ma gadilau buricele degetelor tare !! si data ‘ aviatoare” sa faci o thema de despicat , mai humana:) period.
    cy , j

  50. Iulie 20, 2008 la 9:24 pm

    You are certainly welcome J, and I would never call you a little bourjois🙂 because that would mean labeling you as member of a class, which a true commy would never do😀

    In afara de asta, singura mea rugaminte (pentru toti interlocutorii) e sa faceti o lista cu TOATE cauzele care au dus la atrocitati in perioada totalitara a estului Europei, dupa WW2, in care, desigur, puteti include si doctrina comunista. Tineti minte, in timp ce o redactati, ca si Havel, ca si Dubcek sau Gorbaciov, au fost comunisti fara nici un regret.
    E posibil ca la sfarsitul listei sa constatati, tragand linie, ca factori de influenta ca tancurile sovietice, cultul personalitatii staliniste, copiat ulterior si de alti lideri luminati, sau parasutistii americani care nu au ajuns niciodata – atarna mai greu in motivarea terorii de dupa cortina de fier decat doctrina lui Marx. In fapt, ar fi fost la fel de posibil sa i se zica, in loc de materialism dialectic, seminarism filosofic, sau elitism serafic. Avea, sincer, vreo importanta?
    Cand intre doi oameni se afla un Avtomat Kalashnikova, optiunile lor politice tind sa se estompeze. Ramane doar simtul fiecaruia de apartenenta la rasa umana. Sunt oare tortionarii mai scuzabili si mai umani daca dam vina pe comunism pentru crimele lor?

  51. 52 Dan
    August 5, 2008 la 8:24 am

    Salut. Si eu cred ca trebuie sa existe un minim de sanse pentru toti – un ”model suedez”, daca vreti sa aiba un nume. Dar de la un minim de sanse / un minim decent al nivelului de trai pentru toti pana la comunsim este o cale extrem de lunga. Aceeasi distanta care este intre credinta crestina si inchizitie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Arhiva

Cele mai cautate


%d blogeri au apreciat asta: