04
Feb
09

Despre Creatie. Ghidul incepatorului

Iei o perna moale, desenezi pe ea Universul si apoi te culci, dupa care o imparti sau o daruiesti si atunci, pentru prima data se produce miscare, si numesti acea miscare Cosmos – dupa care construiesti inima, faramitand un os de ros pe care il arunca uneori Cosmosul, si extragandu-i maduva, despre care Cosmosul nu trebuie sa stie nimic – in fine, maturi praful cosmic si astepti sa se auda un zumzait din inima, pe care il asculti atent si il memorezi si dupa el faci o bratara, ca sa poti lega fiinta Cosmica de ea insasi si iar astepti pana cand se infatiseaza, se umbreste, se vopseste, se daruie si se ia inapoi – si in acel moment exista in lume asa: tu, perna si Cosmosul (purtand doar o bratara) si daca ma intrebi pe mine este absolut suficient, ba chiar ai putea spune ca tu si Cosmosul sunteti doua piese dintr-o ghicitoare mecanica, potrivite cu maiestrie dinainte, desi e greu de crezut ca cineva atat de maiastru ar fi uitat sa va dea fiecaruia cheia de la mecanismul celuilalt, ori macar de la propriul mecanism, si la urma urmei, odata Creatia incheiata, privesti desenul de pe perna, privesti desenul din palmele tale si calculezi cat timp ai la dispozitie pentru a dezlega ghicitoarea mecanica sau pentru a o forma la loc, din tine si Cosmos, si de cele mai multe ori gresesti initial si te corectezi pe urma, pentru ca atunci cand adormi si apoi te trezesti, desenul de pe perna se schimba si ai impresia ca tot Universul s-a schimbat, dar nu iti dai seama (pentru ca nu ai cum sa-ti dai seama) ca fiecare somn, cu vis sau fara vis, te face sa privesti din alta parte desenul, atunci cand se face lumina – totusi, cu putin noroc si suficient timp, observi trei lucruri constante, anume viteza luminii, dimensiunea sufletului si dragostea – pe care de fapt le poti foarte bine considera infinite, chiar daca nu le poti masura si oricum nu ti-ar fi de nici un folos, fiindca in cele din urma microscopul te-ar saruta, telescopul ti-ar trimite flori cu bilete anonime de amor si pana si cometa la care privesti te-ar visa imbratisat si legat de pamant cu bratele Cosmosului – si daca ajungi in acest punct Creatia poate trai singura si din acel moment, in lume exista doar perna si Creatia, pentru ca tu i-ai spus ce trebuia sa-i spui Cosmosului si asta a fost.

Timpul s-a oprit. S-a facut infinit. S-a facut tot.


1 Response to “Despre Creatie. Ghidul incepatorului”


  1. Februarie 5, 2009 la 10:55 am

    patru fraze?…ori e una singura..ori sunt infinite.🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Arhiva

Cele mai cautate


%d blogeri au apreciat asta: