14
Apr
09

Pretul salvarii unui om

Ieri la radio, o discutie comuna cu ascultatorii. La un moment dat, unul dintre comentatori a afirmat, intr-un mod cat se poate de stereotip – si de altfel aprobat calduros de toti ceilalti participanti la discutie – ca nu se poate pune un pret pentru salvarea unui om, cu alte cuvinte ca trebuie facut absolut orice pentru acel scop.

Mie mi-a atras atentia aceasta afirmatie, desi o mai auzisem inainte – in ideea ca ceva mi se parea ca nu se potriveste. Desigur, e o initiativa (sau o fraza) nobila. Cu care insa, dupa o scurta prelucrare, am constatat ca nu pot fi de acord.

In realitate, pretul salvarii unui om anume este egal cu cel mai mic pret ce trebuie platit pentru a salva oricare dintre oamenii ce au nevoie sa fie salvati.


Pare cinica analiza aceasta, pentru ca ea spune de fapt „pentru a te salva pe tine trebuie sa platesc un pret cu care as putea salva alti trei, deci nu te voi salva, te voi sacrifica pentru a-i salva pe ceilalti.” Lucru care, evident, nu se traduce neaparat in bani – ci in orice reprezinta o alegere bazata pe resurse limitate. Poate bunaoara sa reprezinte paradigma unui comandant de pompieri care are 10 oameni si 5 minute la dispozitie sa salveze 30 de victime aflate in locuri diferite ale unei cladiri in flacari. Nu-i poate salva pe toti, asa ca ii va alege pe cei mai apropiati, pentru ca astfel va salva mai multi.

Ca o remarca totusi, chiar si atunci cand avem posibilitatea sa facem aceasta alegere, ea se aplica strict contributiei noastre la salvarea unui om, pentru ca, dincolo de determinismul sau nedeterminismul acestei contributii, e bine de tinut seama ca resursele noastre sunt mereu limitate, in timp ce ale lui Dumnezeu sunt mereu nelimitate. Daca as fi medic, de exemplu, as tine cont cu strictete de acest lucru, pentru a-mi pastra obiectivitatea si a ma impiedica sa-mi pun necontenit intrebarea „ce s-ar fi intamplat daca as fi ales altfel?”


11 Responses to “Pretul salvarii unui om”


  1. 1 Jim
    Aprilie 14, 2009 la 9:44 am

    O discutie lunga, cum iti place sa incepi de obicei…
    Simplificand lucrurile la maxim, as putea intelege punctul tau de vedere.
    In realitate insa, lucrurile sunt intotdeauna mult mai complicate. Spre exemplu, cine este acel om pentru tine, ce relatie este intre salvator si omul salvat, cat de mult merita? In cazurile astea, pretul este oarecum limitat de niste determinari fixe.
    In alte cazuri insa, ai da propria-ti viata pentru un om, fara macar sa clipesti. Pare cam scump, nu?…

  2. Aprilie 14, 2009 la 9:54 am

    Da, ar trebui sa specific faptul ca, pentru a fi posibila aceasta judecata, cel care face alegerea trebuie sa fie obiectiv. Daca exista ratiuni de natura subiectiva, acestea primeaza fara doar si poate. Ba chiar adesea tendinta este sa creezi astfel de ratiuni, inainte de a decide sau nu sa contribui la salvarea unui om (‘7 pounds’ are o astfel de morala).

    Daca insa e vorba de un context perfect obiectiv, regula se aplica (nu, regula trebuie sa se aplice).

    Si merita discutat daca a-ti da viata pentru un om e un pret mare. De fapt nu e – sacrifici un om pentru a salva un altul. Poate reusesti sa salvezi mai multi facand acest sacrificiu. In sensul logicii expuse, pretul nu e comparativ la ce inseamna pentru tine, ci la cati oameni salvezi daca iti dai viata pentru ei, fata de cati ai putea salva daca nu ai face acest gest. (Da, stiu, tipic ingineresc sa faci ecuatii diferentiale cu n nedeterminari din aspectul vietii si mortii. proprii.)😛

  3. 3 Jim
    Aprilie 14, 2009 la 12:06 pm

    Daca discutia asta este pur teoretica, atunci sigur, contextul poate fi perfect obiectiv. Aplicabilitatea ei in realitate insa, presupune un context subiectiv, si atunci apar niste variabile de care trebuie sa tii seama.

    O viata pentru alta viata poate parea echitabil (fara detalii contextuale). Ar putea sa fie supraestimat, si atunci mai bine nu iti dadeai viata pentru copilul tau care a ajuns sa fie o pramatie a societatii sau si mai rau, un asupritor. La fel cum ar putea sa fie cel mai bun pe care l-ai putea face la momentul respectiv – si atunci este genul de decizie care va fi apreciata ani de-a randul.

    Something like: „This Ryan better be worth it. He’d better go home and cure some disease or invent a longer-lasting lightbulb or something”.

    =:)

  4. Aprilie 14, 2009 la 12:16 pm

    Cred ca mai important e sa incerci sa-ti mentii obiectivitatea inainte de a contribui la salvarea cuiva, pentru a decide daca efectiv acela este pretul cel mai mic pe care l-ai putea plati pentru salvarea cuiva (chiar si din persoanele fata de care te manifesti in mod subiectiv).

    Si e de asemenea important sa asezi evenimentele in ordinea lor normala: faptul ca Ryan ar putea candva sa realizeze ceva important nu poate sa afecteze faptul ca il salvez azi (ci doar, cu o anumita probabilitate – invers).

    Sigur, se poate argumenta ceva mult mai simplu: sunt doctor si am doi pacienti in stare grava, pe care pot incerca sa-i salvez (dar timpul ma obliga sa aleg doar unul) – in speta un batran si un tanar. Pentru mine, pretul salvarii oricaruia este acelasi, si atunci imi permit sa introduc in ecuatie si oamenii pe care (potential) i-ar putea ajuta cel pe care il salvez, deoarece alegerea mea este ireversibila si se rasfrange asupra cursului ulterior al vietii lui.

    Sa presupunem ca avem o lume de doctori care au la dispozitie mereu astfel de alegeri si scopul lor e sa salveze cat mai multi dintre ei. De fiecare data il vor alege pe cel pe care il considera un doctor mai bun, pentru ca acela, supravietuind, va salva la randul lui mai multi semeni.

  5. 5 beloved maquis
    Aprilie 22, 2009 la 7:36 am

    cred ca a fost o chestiune foaaaarte similara, fara a da neaparat un raspuns, in „I, robot”…;)

  6. Aprilie 22, 2009 la 7:38 am

    Il roade pe Will Smith problema …😉

  7. 7 theMKL
    Aprilie 22, 2009 la 11:28 am

    Da … daca am lasa putin autoritatea cinematografica deoparte atunci poate ca dramele traite de eroii fictivi nu ar interfera cu obiectivitatea discutiei si tot, poate, ar lua un sens mai profund. Evident ca nu aduc in discutie autoritatea religioasa pentru ca atunci ar fi „simplu” de demonstrat ca sacrificiul suprem a unui singur Om a fost suficient pentru a ne salva pe noi toti (atemporal – trecut/prezent/viitor). Exista o legatura inter-umana intre noi toti care permite unui om sa salveze mult mai mult decat o singura persoana dandu-se pe sine jertfa.
    De dragul discutiei personal cred ca nu putem fi obiectivi in momentul in care decidem sa salvam pe cineva pentru simplu fapt ca vom incepe cu cel care ar avea cea mai multa nevoie tinand cont de posibilitatea efectiva privind actiunea respectiva. Cred ca aici ar merita sa sapam putin … Cat este de legitima analiza noastra de moment atunci cand trebuie sa iei o decizie?! Avem puterea de a hotara cine traieste sau cine moare?! Daca esti subiectiv atunci cand salvezi pe cineva poti fi tras la raspundere (moral; religios etc) pentru ca nu ai salvat pe altcineva in loc?!
    Pentru vizualizare propun urmatorul exercitiu (inca odata, de dragul discutiei :p):
    Esti primul care ai ajuns la locul unui accident rutier (ca tot este cunoscuta faza :p). In masina se afla doua persoane de varsta egala, acelasi sex, usor de extras. Problema este ca benzina care se scurge din rezervorul masinii se duce spre o sursa de foc pe care nu ai cum sa o stingi sau sa o impiedici sa aprinda lichidul inflamabil (puneti pe fundal si o muzica de film pentru efectul dramatic :))) ). Pe una dintre persoane o cunosti, pe cealalta nu. Evident ca alegerea va fi realtiv simpla insa in timp ce pleci cu cel drag in brate, cel care ramane te priveste insistent.
    Ai devenit erou. Totusi, nu esti deloc impacat cu tine insuti. De ce?

    ps … pentru exemplele „hollyudeniene” am glumit! Remarca mea era menita doar sa te faca sa-ti aduci aminte de prietenii tai :p (cu drag)!🙂

  8. Aprilie 22, 2009 la 12:15 pm

    Dramele cinematografice in general reprezinta stereotipuri (mai rar arhetipuri) ale gandirii umane. Nu neaparat ceva ce chiar se petrece in viata reala, ci mai degraba ceva de care tuturor ne e teama, sau la care speram (si folosesc aici un „tuturor” statistic). De aceea sunt intr-o oarecare masura demne de luat in seama pentru ca reprezinta parti ale educatiei noastre. De exemplu, in mod inconstient avem un clasament al stereotipurilor de indivizi care merita salvati sau nu, o ‘ordine’ in care i-am cobori in barci, de pe Titanic – mai intai femeile si copiii, de aceeasi rasa sau nationalitate si la urma adversarii etnici, batranii, clovnii si persoanele cu sapca. Aceste stereotipuri nici nu le percepem de obicei, si mai putin le intelegem. Uneori, dramele cinematografice le exprima, iar motivul jertfei de sine e frecvent utilizat – probabil in arta crestina cu precadere, dar si inainte de Hristos. Exista un clasament probabil si pentru cauzele pentru care merita sa te jertfesti – pentru patrie, pentru dragoste, pentru religie, pentru a salva un catel din fata camionului, etc. Nu, nu sunt pe picior de egalitate, dar ordinea lor nu e nici obiectiva, ea apartine fiecarui ins in parte.

    Autoritatea religioasa si in particular sacrificiul Mantuitorului nu aduce nimic in plus in discutia acestui postulat, anume: „pretul salvarii unui om anume este egal cu cel mai mic pret ce trebuie platit pentru a salva oricare dintre oamenii ce au nevoie sa fie salvati”. Si asta din doua motive. Unu – pentru ca postulatul se refera la oameni, este o maxima etica pe care oamenii trebuie sa o respecte. Dumnezeu nu poate fi conditionat de o etica similara. Si doi – pentru ca, in relatia cu Dumnezeu, „pretul” e o notiune complet irelevanta, in ce priveste salvarea. Puterea Lui de a ne salva este nemarginita.

    In ce priveste exercitiul tau – singura problema care m-ar face sa nu fiu impacat e ca intr-un anumit curs de evenimente pe care eu l-as fi putut influenta si nimeni altul, ar fi fost posibil sa-i fi salvat pe ambii oameni. Daca reusesc sa idealizez situatia in asa fel incat sa mi se puna o simpla alegere, legat la ochi, te asigur ca voi fi perfect impacat cu mine insumi.

  9. 9 theMKL
    Aprilie 22, 2009 la 1:57 pm

    Teoretic, cred ca din moment ce exista un clasament bazat pe echitabilitate pana la urma conteaza mai putin ceea ce nu ai reusit sa faci si mai mult ceea ce ai facut. Aici pot functiona stereotipurile dictate de educatia fiecaruia dintre noi sau alegerile facute in functie de parametrii personali si tot teoretic, pana la urma poti fi impacat cu tine insuti. Totusi, teoria pierde in fata practicii.
    In cazul lui Hristos … gresesti. Salvarea noastra prin jertfa Sa a fost posibila tocmai pentru ca si-a insusit firea omeneasca pe deplin si a renuntat la slava dumnezeiasca lucru fara de care nu ar fi putut avea loc jertfa Sa pe Cruce. In termeni teologici aceasta golire de sine, acest act de smerenie a lui Dumnezeu se numeste kenoza. Asadar tot ceea ce a fost omenesc s-a putut aplica si in cazul lui Dumnezeu. Daca doresti sa aprofundezi aspectele hristologice cu privire la dualitatea naturilor, unirea ipostatica care lasa totusi fiecarei naturi proprietatea si lucrarea ei, comunicarea insusirilor (communicatio idiommatum), unitatea persoanei, atunci iti recomand calduros operele Sfantului Chiril al Alexandriei.

  10. Aprilie 26, 2009 la 12:37 pm

    Multumesc fain pentru recomandare – cu siguranta ii voi da atentie. Insa in continuare nu cred ca pilda Mantuitorului se aplica in acest caz – cu exceptia cazului oarecum marginal in care pui in discutie daca salvarea noastra merita sacrificiul Lui (si mai multi, inclusiv Saramago, Bulgakov sau Dostoievsky au propus aceasta discutie).

    Si chiar si asa, din punct de vedere uman nici nu incape discutie. Un om caruia i se ofera posibilitatea de a salva umanitatea cu pretul propriului sacrificiu si refuza, da dovada de o ignobilitate si o lasitate ingrozitoare, dupa standardele noastre morale (cu toate ca, totusi, consideram ca este nobil si moral din partea noastra sa-i lasam intru totul alegerea). Acest impearativ moral nu decurge din doctrina crestina, pentru ca o precede.

  11. Noiembrie 29, 2009 la 11:02 am

    sa salvezi un om este lucru mare si ce vei face pentru acel suflet dumnezeu te va rasplati in cer
    AJUTA!!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Arhiva

Cele mai cautate


%d blogeri au apreciat asta: