07
Apr
10

Care e mai rau?

Imi exprimasem la un moment dat opinia ca gravitatea pacatului trebuie sa depinda de constientizarea lui de catre pacatos. Ignoranta este o scuza valida pentru pacat, cu alte cuvinte. Am reconsiderat aceasta opinie, pentru ca o consider mult prea complicata pentru a nu merita propria ei discutie.

Pozitia la care am ajuns este dupa cum urmeaza.

Exista doua soiuri de pacate: pacate impotriva normelor si pacate impotriva principiilor. Ignoranta este o scuza doar in cazul primei categorii.

Desigur, o notiune precum pacatul exista doar prin generalitate. Daca ea sufera de particularizare, isi pierde insemnatatea si devine subiectiva. Cateva mii de ani de prigoana religioasa ar trebui sa ne invete sa nu ii permitem acest lucru.

Cu toate acestea, obiectia mea aduce in discutie o problema mai degraba semantica decat morala. Pacatul impotriva normelor si pacatul impotriva principiilor sunt doua notiuni distincte, exprimate prin acelasi cuvant. Pacatul impotriva normelor este prin definitie particularizat din start, prin natura conjuncturala a normei, in timp ce pacatul impotriva principiilor este tot prin definitie general.

Astfel, este evident scuzabil din punct de vedere moral sa pacatuiesti datorita ignorarii unei norme, atata vreme cat ignoranta este accidentala, nu structurala sau voluntara. In timp ce ignoranta, in cazul pacatului impotriva principiilor este ceva mai dificil de argumentat.

Si problema care se pune este ce e mai rau? Sa incalci un principiu moral pentru ca il ignori sau pentru ca, toate fiind intamplate, asa decizi?

Si pentru inceput trebuie sa definim relatia „mai rau – mai bine”. Altfel spus, de ce o actiune a unui om este mai buna sau mai rea decat o alternativa, n.b. afara din context? Varianta strict binara este ca actiunea respectiva adera sau nu la principii. Insa nu putem aplica aceasta varianta. Ne trebuie o relatie intre valori continue. Ne trebuie o distanta fata de o referinta, prin compararea careia sa putem stabili relatia „mai rau – mai bine” intre actiunile noastre. Sa alegem aceasta referinta ca fiind umanitatea. Cu alte cuvinte, o actiune e cu atat mai buna (in afara contextului) cu cat este mai aproape de esenta umanitatii, cu cat e mai specific umana.

Principiile sunt specific umane, sunt arhetipice si formulate la fel de toate civilizatiile umane. In consecinta, a ignora un astfel de principiu, in sine, este o actiune care departeaza decisiv individul de esenta umana. Prin urmare, in virtutea acestui rationament, este mai rau sa incalci un principiu moral pentru ca il ignori decat pentru ca decizi sa il incalci, cunoscandu-l. Mai mult, este mai rau sa traiesti ignorand un principiu moral, chiar daca nu il incalci, decat sa il incalci prin propria decizie, in cunostinta de cauza.


2 Responses to “Care e mai rau?”


  1. 1 invisible
    Aprilie 7, 2010 la 11:08 am

    Sunt de acord cu distincţia pe care o faci între principii şi norme, ca şi cu ierarhizarea celor două tipuri de păcate. Obiecţia mea se referă la definiţia cam vagă pe care o dai umanităţii. Dacă vedem în ea ceea ce este specific omului, tot eşafodajul argumentării tale se prăbuşeşte. Ea trebuie concepută ca un ideal, sumă a virtuţilor omeneşti. De altfel, ultimul paragraf susţine această interpretare, căci nu cred că te numeri printre cei care consideră că omului îi este propriu binele, dovadă fiind chiar faptul că admiţi posibilitatea ca un individ să nu cunoască principiile morale, care sunt specifice umanităţii şi nu omului.

  2. Aprilie 7, 2010 la 1:39 pm

    Asta ar insemna ca umanitatea isi defineste ca fiindu-i ideale si anumite atribute care nu ii sunt specifice. Bunaoara, in codul moral scrie „sa nu ucizi”, dar noua de fapt ne e specific sa ucidem. Principiul „sa nu ucizi”, din codul moral, decurge prin urmare din faptul ca nu ne place atributul nostru esential de a ucide, sau nu ne plac consecintele care il insotesc.

    Aceasta presupune, in plus, ca noi constientizam ambele notiuni, si suntem de acord ca sunt in mod structural divergente.
    De ce?
    1. Daca am constientiza doar esenta umana, am ucide.
    2. Daca am constientiza doar principiul, am considera ca face parte din esenta umana.
    3. Daca am constientiza ambele notiuni, dar am cadea de acord ca sunt divergente doar selectiv, am cauta un compromis (e.g. atributul esential e sa facem sex – deoarece e util pentru specie, principiul e sa nu facem sex – pentru ca e impur si pacatos, ergo, cream o institutie selectiva in care sexul este permis, in speta casatoria)

    Acestea fiind argumentate, sa revenim la problema noastra semantica. Principiile la care ma refer sunt esentiale, arhetipice. Definesc, in mod general, fiinta umana, din punct de vedere moral. Convingerea mea e ca nu exista astfel de principii care sa fie divergente fata de un atribut care sa defineasca in egala masura fiinta umana din punct de vedere fiziologic, sau psihic. De aici si absurditatea exemplului cu „sa nu ucizi”.

    Acum daca te referi la specificitatea particulara a fiecarei fiinte umane, in mod categoric astfel de discrepante sunt nu doar posibile, ci foarte probabile. Poate de aceea suntem toti pacatosi.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Arhiva

Cele mai cautate


%d blogeri au apreciat asta: