20
Apr
10

A fi underground in mod public

A fi „underground” e universal. Oricat ai fi de aliniat opusului lui „underground”, in speta „mainstream”, ai un cotlon ascuns in care esti „underground”. Ceva cu care te mandresti, de regula doar fata de tine, sau, cu un efort de impartasire, doar fata de un grup foarte, foarte mic de oameni; sau mai mare; sau, cu oarecare larghete, oricine are timp sa te asculte. Si in functie de aceasta particularitate a sa, elitismul, orice „underground” tinde sa se indrepte, incet, incet, spre suprafata. Pe de o parte este, fireste, legea lui Arhimede. Pe de alta parte este ceva din natura umana, vecin (de sus) cu obisnuinta si ruda indepartata cu evolutia.
Ca sa arunc iute si un exemplu, mai intai femeile nu fumeaza punct. Decat cand nu le vede nimeni, nu ca le place, ci ca e interzis, insa fac repede gargara cu apa cu trandafiri dupa. Apoi curvele fumeaza, pentru ca oricum sunt asimilate unor indeletniciri considerate scandaloase, intr-o masura comparabila cu fumatul. Apoi avantgardistele fumeaza, ca sa adauge preocuparilor lor mult mai normale la cap (e.g. votul universal) unele agresive, sau ostentative, de dragul de a atrage privirea. Apoi majoritatea femeilor fumeaza, daca nu cumva au dificultati in a se marita sau sunt de familie si nu pot fi vazute facand ce face toata lumea. In sfarsit, fumatul e „mainstream” printre femei, nu e o surpriza nici fumatul nici non-fumatul.
Si acum despre dansul in Bucuresti. Mainstream e ce se aude la radio. Underground e dans sportiv, dans popular, tango, salsa, manelism, hip hop, break dance, street dance si, cu permisiunea (semantica) a celor implicati, pogo.
Tango. Una dintre cele mai mari comunitati underground din Bucuresti, cu minime pretentii de exclusivism, insa clar delimitat de mainstream. Si, desi comunitatea de tango din Bucuresti este in stagiul (perpetuu) de „majoritatea femeilor fumeaza”, ieri am descoperit ca exista un underground ascuns chiar in sanul comunitatii – un under-underground. Un fel de „unele femei fumeaza trabuc”. Adica, foarte probabil, am descoperit singurul cuib elitist dintr-o civilizatie relaxata. Imaginati-va emotia naturalistului, a exploratorului. Emotia lui Magellan. Apoi – a lui Freud.

Am ales una dintre cele mai ample grupuri de tango din Bucuresti, am cautat programul lectiilor lor, am ales o data convenabila, am luat o cina agreabila prin preajma, ne-am prezentat, ne-am legat tacticos sireturile la pantofii „portenos”, am zambit prietenos la gazde, am ignorat privirile speriate ale participantilor, de crestini ascunsi in grote, la vederea unei cohorte romane – si am dat sa ne prezentam (mai mult de forma, pentru ca ne mai stiam de ici de colo). Apoi ni s-a explicat oarecum abrupt ca acel grup nu este, cum sa zic, public. E pentru avansati. Nu ne-am lasat pacaliti de semantica, acel grup era pentru zei, pentru ca nimeni nu ne intrebase daca noi consideram ca, dupa regulile bunului simt, suntem comparabili sau nu (cu ei, cu Roger Federer, Lionel Messi sau Gustavo Naveira). Si stiindu-i si pe ei ca fiind integri si sinceri, am eliminat din start motivele atat de dragi scriitorilor francezi, anume vanitatea, trufia, sau secretomania. Astfel am ajuns la concluzia mea ferma – la descoperirea mea plina de emotie: un cuib elitist de tango. Un cuib care nu spune nimic nimanui, se afiseaza moderat, pentru a nu parea secret, insa la care ajungi doar din intamplare, o sansa infima si atat de pretioasa. Si asta este lucrul absolut genial, ca la prima vedere e un underground public, ceva la ordinea zilei, poate doar putin bizar – cand de fapt, in deplina vedere, e o ascunzatoare de zei.

E adevarat ca nu prea ai ce vedea. Daca nu esti zeu.😛


4 Responses to “A fi underground in mod public”


  1. 1 Jim
    Aprilie 21, 2010 la 8:56 am

    dar rog sa se noteze ca avem! zei si anume… si under-underground.
    sa se stie zic! ca ezista…

  2. 2 mezulica
    Aprilie 21, 2010 la 2:50 pm

    Imi pare rau ca ai fost dezamagit insa asa fac zeii (a se citi idolii) … dezamagesc. Important este sa nu-ti doresti vreodata sa ajungi „zeu”.

  3. Aprilie 22, 2010 la 6:06 am

    Moncher, incercam sa fiu subtil. Oricum, „dezamagire” nu se apropie de aria semantica a sentimentelor mele. Nu de alta, dar „zeii” sunt departe de a fi interesanti din punctul de vedere al dansului asta. Doar ca sufera de „idolita”, ceea ce inseamna ca afiseaza mereu o fata de „ora inchiderii” (copyright Kate) fata de muritorii de rand – si de fiecare data cand intra intr-o sala de dans stau cateva zeci de secunde in cadrul usii, asteptand sambelanul sa anunte „Cutare. Zeu.”

  4. Aprilie 26, 2010 la 1:34 pm

    Ahm … subtil zici … mai lipsea o pancarta cu „i’m with stupid” si o sageata care sa-i indice pe respectivii „zei” si cred ca subtilitatea ar fi atins apogeul … lol . Oricum, cred ca ar fi interesant sa faceti o cheta printre muritorii de rand pentru a angaja un hit man care sa le testeze „imortalitatea” … lol


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Arhiva

Cele mai cautate


%d blogeri au apreciat asta: