31
Mai
10

Principiul majoritatii educate

Imi permit sa-mi incep expunerea printr-o delimitare personala de practica politica, in general. De asemenea, mi-as dori sa primesc ajutor in aceasta discutie (de oricare parte a ei) de la cei care cunosc sau sunt in diverse moduri implicati in studiul stiintei politice.

Principiul majoritatii educate: Deciziile legate de modificari esentiale ale legislatiei (e.g. Constitutia), precum si alegerea functionarilor de rang inalt, din legislativ si/sau executiv (e.g. Parlament, Presedinte) ar trebui luate prin votul majoritar al unui grup electiv cu o educatie politica, administrativa si legislativa minima, certificata.

O mica gluma inginereasca – daca un stat supune votului majoritar valoarea lui ‘pi pe 3 ori radical din e, totul supra integrala de la 0 la 1 din radical din x dx’, sansele sunt ca, in functie de PR-ul politic al sustinatorilor diverselor valori, o sa iasa orice prostie, desi exista o singura valoare corecta si ea poate fi dedusa relativ simplu, cu unelte matematice de clasa a 11-a. Problema e ca votul majoritatii generale nu va coincide (cel mai adesea) cu votul majoritatii educate (i.e. cei care au trecut clasa a 11-a).

Lucrul care mie mi se pare inspaimantator este urmatorul: motivul esential pentru care societatea democratica inca mai functioneaza in prezent nu este ca oamenii, in medie, au o educatie politica suficienta incat sa aleaga in cunostinta de cauza – ci ca optiunile sunt relativ putine, iar grupurile politice care le constituie sunt suficient de preocupate de sustenabilitatea propriei cauze incat sa nu comita erori prea mari, cu alte cuvinte sunt preocupate sa mentina in general o politica echilibrata si populara. Acesta din urma este de fapt cuvantul cheie. Politica se bazeaza mai putin pe explicarea unor decizii in contextul unui set de probleme, astfel ca majoritatea sa fie sau nu de acord ante factum, si mai mult pe controlarea efectelor acestor decizii (post factum), in asa fel incat majoritatea sa nu sufere prejudicii (care sa scada popularitatea gruparii si prin urmare sansele sale de a mai fi aleasa la guvernare).

Scopul acestui principiu este de a modifica fundamental modul in care „agora” decide asupra reprezentantilor sai. In speta, de a certifica faptul ca un votant are cunostintele minime necesare pentru a lua o decizie ce afecteaza intreaga comunitate.

In practica, aceste cunostinte ar trebui sa cuprinda bazele fiscalitatii, justitiei, codului muncii, sistemului sanitar, bancar, de asigurari si probabil cateva elemente administrative. Ar necesita absolvirea clasei a patra si ar dura cam cat scoala de soferi. Probabil ar fi mai simpla decat scoala de soferi, iar comparatia mi se pare adecvata, pentru inca cateva motive pe care oricine si le poate imagina.

Logistica implementarii acestui principiu ar putea include scolile primare locale, pentru cursuri, precum si mijloace informatizate de examinare si certificare. Instructori ar putea fi orice cadre didactice, incepand cu invatatorii, odata ce au obtinut un atestat corespunzator informatiilor predate.

Practic, odata absolvit acest curs, un cetatean ar obtine un buletin de votant care, spre deosebire de cele primite acum cativa ani, nu ar fi nici inutil nici lipsit de semnificatie – si, fireste, ar fi necesar pentru a participa la vot.

As mai adauga doua riscuri majore si un mic paradox. Primul risc major consta in maleabilitatea procedurala a principiului. Bunaoara, un anumit grup politic aflat la guvernare ar putea manipula regula jocului pentru a face participarea la vot inaccesibila, prin impunerea unui grad de educatie foarte dificil, in timp ce altul ar putea banaliza aceasta certificare (ambele situatii avand efecte importante pe termen lung). Pentru a reduce acest risc, legislatia aferenta acestui principiu ar trebui sa aiba o anumita rigiditate / imunitate la modificari executive (e.g. necesitatea unei majoritati 2/3 in Parlament pentru a o modifica).
Al doilea risc major este absenteismul (care oricum reprezinta o problema). Efortul suplimentar ar putea determina reducerea substantiala a electoratului, ceea ce ar face alegerile chiar mai putin reprezentative decat in prezent. O posibila solutie ar fi conditionarea contractelor de munca de acest certificat, in aceeasi masura in care sunt conditionate bunaoara de bacalaureat sau de licenta.

Paradoxul consta in faptul ca principiul majoritatii educate ar trebui votat de majoritatea generala – care in mod evident, nu are, statistic vorbind, nici un interes sa o voteze. Mai mult, in prezent, PR-ul majoritatii grupurilor politice se adreseaza comunitatii needucate, pentru ca e mai mare, mai usor de manipulat si de adus in cabinele de votare decat cea educata.


4 Responses to “Principiul majoritatii educate”


  1. Mai 31, 2010 la 1:21 pm

    Eu tind sa cred ca istoria este ciclica: perioadele de dictatura – mai mult sau mai putin crunta – adapa dorul de ”liberte-egalite-fraternite” al oamenilor care ajung apoi sa impuna diverse stadii de democratie. La un moment dat oamenii insa, satui de atata bine, se plictisesc si isi pierd interesul fata de mecanismele democratiei: mai ales fata de vot. Aceste perioade de absenteism reprezinta momente propice pentru revenirea la dictatura…
    Pe de alta parte ce sens ar avea o democratie in care votul e obligatoriu (chiar si in baza unei pregatiri prealabile a votantilor?).
    Si nu putem sa nu admitem o atractie a oamenilor spre autoritarism, caruia ii scuza si ii uita multe pacate, ca urmare a elanului creator ce-l caracterizeaza! Dictaturile sunt perioade in care proiecte marete (desigur, nu si neaparat eficiente/ necesare) sunt puse in practica.
    In alta ordine de idei, ce drept ai sa critici un capitol in care din start nu vrei sa te implici? Politica este o ”cloaca” tocmai pt. ca oamenii de treaba stau departe de ea. Asa ca… cine s-o asaneze?

    PS:Si, desi ma consider relativ educat si trecut de clasa a 11-a, recunosc ca nu prea stiu cat ar trebui sa faca pi pe 3 ori radical…

  2. Mai 31, 2010 la 1:42 pm

    Mi-e greu sa ma exprim asupra ciclicitatii dictatura/democratie. Exista prea putine exemple pentru a considera ca exista un model repetitiv. Deocamdata, absenteismul reprezinta un moment propice pentru promovarea unor non-valori politice si administrative.

    Principiul propus de mine nu presupune obligativitatea votului, ci obligativitatea unor cunostinte minime, pentru a avea dreptul la vot.

    De asemenea, mi-e destul de greu sa vad legatura intre majoritatea educata si autoritarism sau dictatura. Cred ca va trebui sa mai dezvolti nitel la acest subiect.

    Practica politica este un capitol in care nu vreau sa ma implic, tocmai de aceea propunerea mea nu este o critica la adresa lui; este o alternativa principiala, poti sa o iei ca pe o variatiune la un sistem de guvernare clasic, o perfectionare. Cu toate ca anumite observatii pe care se bazeaza pot fi interpretate drept critici, scopul lor este benign (nu ma intereseaza sa corectez ceva in starea de fapt, sau sa acuz pe cineva) – si in afara de asta, referentierea mea la situatia din Romania este doar conjuncturala, pentru ca traiesc aici. Principiul poate fi aplicat oriunde.

    Re-PS: nici o problema, excel-ul tau stie😉 In afara de asta, sunt convins ca stii ce inseamna toate notiunile implicate (i.e. pi, radical, e, inmultire, integrala), ceea ce iti permite sa studiezi timp de 10 minute problema, cu ajutorul unui Google eventual, si sa ajungi la rezultatul corect. Tot asa cum un economist mediu poate sa analizeze declaratia unui anumit politician ca va creste toate salariile profesorilor cu X% daca va fi ales – si sa conchida ca bate campii. Astfel, 3-4% din electorat, care intelege ca politicianul bate campii vor vota impotriva sa, in timp ce restul, care nu au habar de enormitatea gogosii, vor inclina sa voteze pentru el, exact din cauza lipsei acelei minime educatii.

  3. Mai 31, 2010 la 3:16 pm

    Deocamdata in Romania putinii care mai voteaza o fac fie negativ (impotriva celuilalt candidat) fie ”impulsiv” (fascinati de retorica unuia dintre ”catindati”) si prea putin din alegerea rationala a unui program / model.

    Pai legatura dintre majoritatea educata si autoritarism sau dictatura e simpla: datorita indiferentei / neimplicarii intelectualilor, ascensiunea unui personaj relativ cult, histrionic si ambitios este perfect posibila. Acapararea puterii este irezestibila si realizabila, mai ales cand ”somnul ratiunii naste monstri”. Ce vrei sa dezvolt mai mult de atat?😀

  4. Iunie 1, 2010 la 6:22 am

    Exact asta intelegeam si eu – dar principiul pe care l-am expus este un obstacol firesc impotriva dictaturii. Orice forma de autocratie se bazeaza pe o masa de manevra needucata, adesea complet ignoranta referitor la intentiile si principiile enuntate de autocrat. Daca acestei mase tinute in intuneric i se interzice sa voteze, ea se va emancipa, pentru ca e calea cea mai simpla catre un statut superior. Odata educata, macar la un minim, aceasta masa reprezinta deja o putere rationala, mult mai greu de manipulat.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Arhiva

Cele mai cautate


%d blogeri au apreciat asta: