16
Noi
10

Rolul lui Dexter Morgan pe laptopul meu

Pentru cei care nu urmaresc serialul „Dexter”, in cochilia unei nuci, vorba anglo-saxonilor, el se desfasoara in jurul personajului Dexter Morgan, un ins de isprava si cetatean model, familist, temperat, amabil si saritor, cu singurul narav ca, in sinea lui, este sociopat si criminal in serie. Cu toate acestea, in urma educatiei si moralei primite de la taticul lui (in deplina cunostinta de cauza asupra conditiei sale psihice), Dexter ucide numai criminali inraiti, de regula cei pe care justitie i-a scapat din gheare sau pe care nu ii gaseste in timp util (fireste, e si o critica subtila la adresa sistemului de justitie american, care functioneaza pe paradigma „mai bine sa scape 100 de criminali decat sa fie condamnat pe nedrept un nevinovat”).

In afara de asta insa, Dexter este un individ inteligent, moral si responsabil. Prima calitate enuntata este de altfel si motivul pentru care urmaresc serialul (e in acelasi timp si motivul pentru care uneori nu-mi place serialul, in sensul ca, pe alocuri, gasesc ca Dexter nu este suficient de inteligent😀 ).

Ei bine, recent am avut ocazia sa discut cu un bun prieten, si mai apoi cu jumatatea mea, celelalte doua atribute despre care am vorbit: moralitatea si responsabilitatea lui Dexter Morgan si, indirect, ale creatorilor serialului in fata publicului lor.

Voi enunta pe scurt argumentele lor, urmand sa ii invit pe ei sa le dezvolte.

  • Serialul prezinta ca justificabila, sau scuzabila, uciderea unor criminali
  • Prin extindere, este indusa legea talionului ca model moral generic
  • Dexter Morgan este un om investit cu puterea de judeca si aplica pedeapsa capitala asupra semenilor sai, fiind adesea asimilat in aceasta ipostaza cu ideea de justitie
  • Dexter Morgan poate deveni usor un model de gandire si de viata pentru o parte din publicul sau, ceea ce e un concept periculos chiar daca marea majoritate nu se vor apuca sa dea in cap la oameni (e suficient ca multi dintre ei sa voteze introducerea sau mentinerea pedepsei cu moartea)


In realitate, marturisesc ca nu mi s-a parut ca serialul prezinta in vreun fel crimele lui Dexter ca fiind justificabile. De altfel, motivul intregului modus operandi si al educatiei lui Dexter, ca si pHD criminal in serie, este constientizarea conditiei sale de psihopat (in mod declarativ, nedisimulat).
Dar, pentru a pastra discutia la nivel moral, sa vedem ce s-ar intampla daca am vedea crimele lui Dexter ca fiind justificabile, in speta explicabile ca urmare a unui cod de justitie.
As incepe in acest sens cu legea talionului. Punctul meu de vedere este ca aceasta este o lege naturala a fiintei umane (foarte posibil nu numai). Este modul firesc, instinctiv de a rezolva un conflict. Fara sa-i invete nimeni Talmudul sau Biblia, inainte sa stie sa vorbeasca sau sa mearga, doi copii din specia noastra vor folosi acest cod – am avut ocazia sa ma amuz de o astfel de situatie in vara asta, la mare: doi patrupezi in pielea goala construiau obiecte din nisip. Unul dintre ei a considerat de cuviinta sa transforme cubul de nisip al celuilalt in cilindru, iar respectivul i-a raspuns amabil, transformandu-i steluta de mare din nisip in … nisip si atat. Talionul este epoca de piatra a codurilor morale. Nu e ceva educat, sau justificabil. Codul moral crestin este epoca moderna a codurilor morale, e ceva ce se invata, se deprinde, e nevoie de forta si de ratiune pentru a-l utiliza (asupra propriei persoane).
E important de constientizat acest lucru, pentru ca, in absenta unui alt cod moral explicit, e usor de identificat oriunde legea talionului, probabil e chiar mai usor de observat in Looney Tunes decat in Dexter (si probabil mai usor de asimilat de exemplu de catre un copil).
In al doilea rand, noi judecam serialul Dexter dupa sablonul cu care 50-60 de ani de cinematografie americana ne-a obisnuit. Daca un soldat american isi bate sotia dupa care pleaca la razboi, el cu siguranta va fi ucis in lupta, pentru a-si rascumpara pacatul. Filmul politist tipic incepe cu un criminal ucigand o victima si, daca insul in cauza e suficient de rau, este ucis la sfarsit de personajul pozitiv, dar numai in legitima aparare (nu l-ar fi ucis, dar n-a avut ce face sarmanul). Daca nu e suficient de rau criminalul incat sa fie ucis, atunci personajul pozitiv il aduce impachetat frumos in fata justitiei (alcatuite dintr-un juriu de semeni de-ai lui).
As vrea sa observ totusi ca acest sablon e atat de puternic infipt in mintea noastra incat e foarte probabil sa judecam si realitatea intr-o proportie oarecare dupa el, ceea ce mi se pare grav. Acum cativa ani, un talhar a patruns noaptea, inarmat in casa unui individ din Constanta, acesta s-a trezit, a scos pistolul si l-a impuscat in cap – lucru care a starnit o intreaga discutie, daca locatarul a procedat corect. Probabil pentru ca, daca ar fi fost in locul lui, Chuck Norris ar fi lasat pistolul, ca sa nu fie necinstit fata de cutitul talharului, si i-ar fi rupt fashul cu mainile goale, dupa care l-ar fi adus legat fedeles la sectie.
Pe de alta parte, chiar acest sablon, si de fapt contextul nostru cultural mai larg, e plin de personaje, in mod explicit pozitive, care se erijeaza in justitiari – in ce sens e mai bun Robin Hood decat Dexter? Nici nu vreau sa mentionez ca minunatul nostru popor invata la scoala ca Vlad Tepes a fost un mare voievod, iar Stefan cel Mare nici mai mult nici mai putin decat un sfant cu acte in regula. Obiectia imediata a minunatei mele jumatati este ca fiecare personaj trebuie judecat in contextul epocii sale – in particular, fiecare justitiar trebuie judecat in contextul justitiei din vremea sa. Perfect adevarat, dar nici unul dintre eroii justitiari respectivi nu ar fi fost eroi daca nu ar fi practicat o maniera de justitie iesita din comun fata de contextul justitiar ar vremii lor.
Orice fiinta inteligenta de sub soare are doua principii esentiale pe care le respecta cu necesitate, in aceasta ordine stricta: conservarea si natura. Primul spune ca trebuie sa ramana in viata, cel de-al doilea spune ca trebuie sa traiasca in conformitate cu functiile si inclinatiile cu care a fost inzestrat (mecanic). Dumnezeu nu poate iubi mai putin lupul decat oaia, din cauza inclinatiei primului de a o manca pe cea de-a doua. Noi pe de alta parte putem, si adesea abuzam de aceasta predilectie culturala.
De fapt, prin intermediul acestei predilectii culturale ne construim modelele de gandire si de viata, fie prin aderenta, fie prin antiteza. Poate Dexter sa devina modelul cuiva prin aderenta? Fireste. Trebuie el eliminat de pe HDD din acest motiv? Nu, cu siguranta. Eu marturisesc ca am tinut de cand ma stiu cu Wile E. Coyote. Speram de-a surda sa-l prinda odata pe strutul ala. Tot contextul nostru cultural este plin de personaje care, la un moment dat, au o anumita ambiguitate – si chiar daca nu au ele, avem noi, pentru ca in ontologia noastra interna reprezentarile nu sunt exacte, sunt perspective proprii asupra ceea ce vedem si auzim.
Poate Dexter sa devina un model explicit al cuiva? Da, probabil ca poate, dar in ruptul capului nu cred ca un ins normal la cap, oricat de cretin ar fi, poate deveni criminal in serie din cauza acestui serial, iar daca vorbim de psihopati care oricum sunt pe punctul de a ucide pe cineva, ma intreb daca nu e mai bine sa se uite la Dexter decat la Saw😛 – sau la stiri.
Rolul lui Dexter nu este sa arate lumii un personaj negativ, sau pozitiv, ci o perspectiva; nu este sa faca o afirmatie, ci sa puna o intrebare.


0 Responses to “Rolul lui Dexter Morgan pe laptopul meu”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Arhiva

Cele mai cautate


%d blogeri au apreciat asta: