16
Oct
11

Dexter, inapoi pe ecran

Fireste, stimabilul domn Morgan a gasit de cuviinta sa-mi faca treaba infinit mai dificila, imediat ce s-a intors.

Dupa cum spuneam in argumentatia anterioara, Dexter este o perspectiva noua pentru filmul (si in general pentru cultura) de pe continentul American. In opinia multor prieteni de-ai mei, insa, el reprezinta un model cultural periculos, condamnabil, un demers subversiv si insinuant la adresa societatii noastre si a credintelor care ne guverneaza structura morala.

Ei bine, ca sa fie lucrurile clare, Dexter a propus, inca din primul episod al noii serii, nici mai mult, nici mai putin decat o dezbatere asupra existentei lui Dumnezeu. Ne e clar tuturor ce teza a sustinut domnia sa.

Voi face mai intai o paranteza. Nu consider ateii ca fiind in vreun fel mai indepartati de Imparatia Cerurilor decat alti necredinciosi. De fapt, pentru a generaliza, imi este clar ca, desi in esenta nu provine din ratiune, credinta are o radacina culturala, educata, extrem de puternica. De aceea, de fiecare data cand intalnesc un predicator inteligent si inarmat cu o cultura literara suficient de larga, ii pun aceasta problema: este oare un budist crescut si educat in religia sa mai putin vrednic de mantuire in virtutea faptele pe care le savarseste decat un crestin? Este oare mantuirea un lucru atat de arbitrar? Nu voi incerca sa reproduc vreunul dintre raspunsurile, nici macar acela pe care il dau eu. Prefer sa las intrebarea deschisa.

Dar Dexter nu este ateu, pentru ca un ateu este capabil de credinta, dar alege sa nu o atribuie nici unei divinitati. Dexter este un sociopat, incapabil prin natura sa de sentimente sau afilieri spirituale. El poate ajunge la concluzia rationala ca Dumnezeu exista si prin urmare poate crede in aceasta ipoteza, intr-o acceptiune logica. Este un concept relativ raspandit in Inteligenta Artificiala, sub numele BDI (Belief Desire Intention) Model. Un aparat logic poate fi inzestrat cu ipoteze in care crede, cu inclinatii sau dorinte si, de regula pe baza primelor doua, cu intentii care ii guverneaza actiunea asupra lumii inconjuratoare. Acestea insa fie ii sunt imprimate prin creatie, fie sunt dobandite prin interactiunea cu aceeasi lume inconjuratoare. Nu au nimic spiritual in ele, in sensul ca nu sunt create din nimic de catre agentul cu pricina. La fel cum nici Dexter nu isi poate naste un obiect moral numit credinta.

Este discutabil daca noi, restul, putem crea acest obiect. Mi se va obiecta fireste ca aceste „obiect” nu ne apartine, el este de natura divina si in consecinta ne este daruit – tot ce putem face este sa primim acest dar si, daca avem acel spatiu in suflet, sa il gazduim. Dar pentru a face asta, trebuie mai intai sa-l intelegem. Intre certitudinea ca exista Dumnezeu si mersul la biserica e cale lunga. De multe ori calea este inversa – dar nici intr-un sens, nici in celalalt nu-i este accesibila lui Dexter.

Si atunci se pune problema cauzalitatii: fie Dexter este un accident, caz in care il tratam ca atare, in totalitatea lui, vazand ateismul ca pe un simptom natural al unei boli psihice documentate, fie Dexter nu este un accident, caz in care Creatorul intelege si poate chiar se bazeaza pe faptul ca este ateu, pentru ca Dexter are un rol in creatia Lui, dupa cum toti avem.

Vad insa venind urmatoarea obiectie: in oricare din aceste situatii, nimeni nu ar trebui sa aiba motive sa plece urechea la argumentele lui Dexter, acestea ar trebui discrediate sau macar corect asociate cu faptul ca personajul este un criminal. Sau cel putin ar trebui sa nu fie antagonizat Dexter cu un criminal netrebnic si mizerabil care are chipul lui Hristos tatuat pe umar si scuipa fraze religioase pentru a se salva.

Eu am o interpretare subtil diferita: a crede in Dumnezeu superficial, pentru pariul lui Pascal, pentru a avea un sponsor moral care te iarta indiferent cat rau faci celorlalti, in schimbul caintei interioare, masurata tot de tine – este poate un lucru mai condamnabil decat a nu crede. A nu crede in Dumnezeu reprezinta o stare de sinceritate. Aceasta stare impinge in general un om catre cautarea unui alt cod moral, care adesea e mai riguros decat al multor credinciosi. Si asta, fara stiinta necredinciosului, il face vrednic de mila lui Dumnezeu. Nu, nu ma refer la Dexter. Dexter este cel mult un arbitru aici, pentru ca este impersonal – si asta de fapt cred ca este intentia scenaristului sau. Si chiar daca nu este intentia lui, asta e ceea ce a trecut prin ciurul meu moral.

P.S. Celor care au propus discutia, si nu numai: e destul de plictisitor sa-mi pun singur obiectii si sa citez argumente pe care de fapt nu le-am citit ci doar le banuiesc. Va rog, exprimati-va!🙂


0 Responses to “Dexter, inapoi pe ecran”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Arhiva

Cele mai cautate


%d blogeri au apreciat asta: