Archive Page 2

16
Noi
10

Rolul lui Dexter Morgan pe laptopul meu

Pentru cei care nu urmaresc serialul „Dexter”, in cochilia unei nuci, vorba anglo-saxonilor, el se desfasoara in jurul personajului Dexter Morgan, un ins de isprava si cetatean model, familist, temperat, amabil si saritor, cu singurul narav ca, in sinea lui, este sociopat si criminal in serie. Cu toate acestea, in urma educatiei si moralei primite de la taticul lui (in deplina cunostinta de cauza asupra conditiei sale psihice), Dexter ucide numai criminali inraiti, de regula cei pe care justitie i-a scapat din gheare sau pe care nu ii gaseste in timp util (fireste, e si o critica subtila la adresa sistemului de justitie american, care functioneaza pe paradigma „mai bine sa scape 100 de criminali decat sa fie condamnat pe nedrept un nevinovat”).

In afara de asta insa, Dexter este un individ inteligent, moral si responsabil. Prima calitate enuntata este de altfel si motivul pentru care urmaresc serialul (e in acelasi timp si motivul pentru care uneori nu-mi place serialul, in sensul ca, pe alocuri, gasesc ca Dexter nu este suficient de inteligent 😀 ).

Ei bine, recent am avut ocazia sa discut cu un bun prieten, si mai apoi cu jumatatea mea, celelalte doua atribute despre care am vorbit: moralitatea si responsabilitatea lui Dexter Morgan si, indirect, ale creatorilor serialului in fata publicului lor.

Voi enunta pe scurt argumentele lor, urmand sa ii invit pe ei sa le dezvolte.

  • Serialul prezinta ca justificabila, sau scuzabila, uciderea unor criminali
  • Prin extindere, este indusa legea talionului ca model moral generic
  • Dexter Morgan este un om investit cu puterea de judeca si aplica pedeapsa capitala asupra semenilor sai, fiind adesea asimilat in aceasta ipostaza cu ideea de justitie
  • Dexter Morgan poate deveni usor un model de gandire si de viata pentru o parte din publicul sau, ceea ce e un concept periculos chiar daca marea majoritate nu se vor apuca sa dea in cap la oameni (e suficient ca multi dintre ei sa voteze introducerea sau mentinerea pedepsei cu moartea)

Citește în continuare ‘Rolul lui Dexter Morgan pe laptopul meu’

Anunțuri
21
Oct
10

Zen pietroi

Un pietroi locuieste la un om in gradina, intre feriga si muschi, avand locul ideal din Univers si ajutand curgerea unui fir de apa, in albia sa fireasca din nisip.
Intr-o zi cu furtuna totusi, linistea pietroiului este tulburata de un traznet, care il crapa irevocabil, iremediabil, si in trei.
Un trecator, vazand fenomenul, exclama „Pietroiul! Traznetul a spart pietroiul!” – la care stapanul gradinii, aflat la adapost, pe prispa, raspunde iritat: „Da’ de unde! Eu ma uit la el de cincizeci de ani, si nu s-a schimbat nici un milimetru…”

18
Oct
10

The code

What I am about to tell you is the result of a genuine revelation for me – though it is probably not a discovery at the same time. Somebody smarter is bound to have revealed it for a while already. (And, to tone down my own discourse, there is nothing mystic in its appearance, as it basically happened after the fourth consecutive episode of Dexter).

It’s about being human. I do believe in the existence of the soul, as a notion, but I have never gone so far as to define it in any certain functional way. That is, I have never sought to ascertain in which way, or ways, it interacts with our lives. Until now. And my revelation is comprised of no less than three facets: the code, the mechanic and the species identity. However, ultimately, the code remains as the first and foremost attribute of the soul.
Citește în continuare ‘The code’

05
Oct
10

A little voice

„A curse upon this poison of a world
Who’s turning sand to rain and mothers into gaolers!”,
– a little voice said in the dim light of a dream.

And with a white reflection, she was gone,
Leaving alone the dreamer in his cradle,
As blind and blissful as before.
Citește în continuare ‘A little voice’

08
Sep
10

Liberul arbitru

Am avut ocazia de curand sa discut, intr-un context mai degraba prozelit, despre ideea de liber arbitru. Ca in oricare cerc cu adanci convingeri (in paranteza fie spus, mi se pare ca orice comunitate cu adanci convingeri sfarseste prin a deveni un cerc), am avut la un moment dat sentimentul ca ma … err … invart :D. De aceea am decis sa mut subiectul intr-un mediu in care sa nu mai sufere, bietul, de claustrofobie – in speta aici.

As vrea sa formulez mai intai cateva ipoteze de lucru (pe care, desigur, le puteti pune in disuctie dupa bunul plac al domniilor voastre, atata vreme cat va faceti intelesi).

Prima ipoteza se refera la elementul aleator ireductibil. O scurta explicatie pentru non-fizicieni: sa presupunem ca amesteci un pachet de carti de joc si ne apucam sa jucam macao. Pentru noi, cartile sunt amestecate suficient de bine incat e imposibil sa ghicim ce o sa tragem din pachet si ce o sa traga adversarii. De altfel, prin conventie, nici nu incercam. Daca insa am incerca si am fi inzestrati cu suficienta dexteritate perceptiva, am putea deduce cu oricata precizie ordinea cartilor, stiind ordinea lor initiala si observand miscarile celui care le amesteca. Cu alte cuvinte, acest element aleator este reductibil la elemente ne-aleatoare. Functia RAND() din Excel returneaza rezultatul unei functii matematice care ia ca argument milisecunda din secunda respectiva la care s-a executat. Cam ca la zisul literelor in gand, la Fazan. Deci, daca stii functia matematica folosita de Excel si milisecunda in care vei executa RAND(), poti sti cu oricata precizie rezultatul ei – facand-o si pe ea reductibila. Nu este clar daca exista in Univers elemente aleatoare ireductibile, dar cu siguranta exista elemente aleatoare ireductibile pentru orice observator posibil. E putin paradoxal, e adevarat, dupa cum a fost de parere (printre altii) si Erwin Schrodinger (probabil vehement contestat de pisica domniei sale). Rationamentul decurge in mare masura din principiul incertitudinii, formulat de Werner Heisenberg, conform caruia anumite perechi de proprietati fizice ale unei particule (de exemplu viteza si pozitia) nu pot fi calculate (sau altfel cunoscute) cu o precizie oricat de mare.
Citește în continuare ‘Liberul arbitru’

03
Iun
10

Nevoia unui model national

Intr-o discutie recenta, in jurul diverselor subiecte actuale si trecute din istoria si politica lumii – mi s-a solicitat sa-mi aleg o tara, drept model pentru a mea. Am ezitat o clipa – recunosc – timp in care, un gand paralel a facut ezitarea sa treaca: de unde incepe nevoia unui model national?

Oamenii, ca indivizi, isi cauta adesea modele selective – sa driblez ca Ronaldinho, sa fiu bogat ca Bill Gates, sa fiu puternic ca Stallone, sa dansez ca Naveira, sa cant ca Justin Timberlake … pentru ca e modalitatea predilecta a noastra de a invata, intotdeauna incepem cu „sa vorbesc ca mama”. Dar, in mod relativ firesc, ne putem feri de a extremiza modelele selective. Evitam de exemplu sa alegem modele selective unice. As vrea sa dansez ca Naveira, dar si ca Chicho. Evitam sa transformam modelele selective in modele generale. As vrea sa fiu bogat ca Bill Gates, dar adeziunea mea se opreste acolo – n-as purta ochelari ca ai lui. Motivul pentru care ne ferim de aceste extremizari este ca natura ne-a inzestrat cu tendinta de a ne proteja diversitatea, originalitatea – si ca urmare a tendintei generale, celor care deviaza de la ea – si se cred bunaoara Napoleon – le zicem nebuni.

In orice caz, nevoia de a avea un model selectiv decurge din constientizarea unei inferioritati. Naveira danseaza mult mai bine, deci as vrea sa invat de la el. Nevoia de a extremiza un model selectiv, pe de alta parte, decurge dintr-un complex de inferioritate, dintr-o frustrare acuta. Primul simptom este efectul de halo: Napoleon este inalt, puternic, canta si danseaza divin, cunoaste fizica cuantica si nu se gadila. Napoleon nu a fost invins de fapt, ci a iesit la pensie.
Citește în continuare ‘Nevoia unui model national’

31
Mai
10

Principiul majoritatii educate

Imi permit sa-mi incep expunerea printr-o delimitare personala de practica politica, in general. De asemenea, mi-as dori sa primesc ajutor in aceasta discutie (de oricare parte a ei) de la cei care cunosc sau sunt in diverse moduri implicati in studiul stiintei politice.

Principiul majoritatii educate: Deciziile legate de modificari esentiale ale legislatiei (e.g. Constitutia), precum si alegerea functionarilor de rang inalt, din legislativ si/sau executiv (e.g. Parlament, Presedinte) ar trebui luate prin votul majoritar al unui grup electiv cu o educatie politica, administrativa si legislativa minima, certificata.

Citește în continuare ‘Principiul majoritatii educate’




Arhiva

Cele mai cautate