Flaf

Tipa era blonda, draguta, cu ochi verzi, putin overweight. Purta bluze vaporoase, care la orice miscare dadeau impresia, si uneori certitudinea, miscarii sanilor in spatele lor.
I se zicea „Flaf” in discutiile private. Flaf este zgomotul parasutei – cand se deschide.

Patria ne facuse cadou o vacanta in Turcia – olimpicii nationali, crème de la crème.

Episodul 1. Gyula-baci

Gyula era fizician. Genial, ca inginer. Proaspat dezvirginat. Intr-o perioada a vietii lui care l-ar fi facut pe Freud sa zambeasca superior, satisfacut si razbunat pe deplin.
Gyula credea insa ca toate fetele sunt niste curve. Nu se sfiise sa afirme acest lucru fara ocolisuri intr-o discutie, e adevarat, intre baieti, insa cu profa de latina suficient de aproape incat sa-l blagosloveasca imediat cu eterna ei simpatie.
Manifestandu-si astfel superioritatea morala incontestabila fata de fete, Gyula incerca de fapt, anevoie e drept, sa se convinga singur sa nu se lase atras de vreuna dintre colegele de vacanta. Si, oricat de ispititoare erau cel 17 pustoaice istete foc si inarmate pana in dinti pentru plaja – Gyula a rezistat cu stoicism, ba chiar a cutreierat impreuna cu noi Istanbul-ul (in zadar) in cautare de curve profesioniste (cu ocazia cutreierarilor, omul si-a cumparat un ditamai cutitoiul artizanal – for protection, against zi germans – pe care l-a purtat la brau pana era sa fim arestati de trei militieni locali nevorbitori de limbi ghiaure).
Intr-o seara, ne-a dus Gyula la un restaurant maghiar din Stanbul, gasit de el in timpul peregrinarilor. Foarte elegant, cu terasa, trei instrumentisti care cantau ceardasuri si un ospatar poliglot care a zis si bune ziu, en rumaneshte.
Fiindca nu intelegeam nimic din meniul bilingv (ungureste – turceste), a comandat Gyula pentru noi niste pui paprikas. Cand am gustat din el, am cerut instant doi litri de apa. Fiecare. Gyula a dat-o pe maghiara si a parlamentat si el cu ospatarul vreo cinci minute. Acesta din urma s-a intors repejor cu o caravana de colegi, pentru cele saizeci de sticle de apa, plus un platou cu 7 boluri mici pline cu suplimente condimentare. Adica tot felul de sosuri concentrate, de la ardei paprica in suc de rosii, capia condimentat, hrean – si ta-su la toate celelalte, tartorul tuturor sosurilor, facut din boabe de piper, ardei iuti, paprik, maruntite bine bine, uscate, cu seminte cu tot, intr-un fel de praf fin neidentificabil. Daca puneai un varf de unghie pe limba, iti amortea ca la anestezie, la dentist.
Si isi pune Gyula din toate cam un sfert de bol in farfurie, de ne lasa masca pe toti, de ne ustura pe noi sfincterul cand ne gandeam la bietul bozgor. Acesta insa stia el ce stia, ca doar nu era degeaba maica-sa urmasa lui Attila.
Flaf, ajunsa tarziu la masa, dupa un moment cochet de pudrat nasul in buda, vede doar episodul cu Gyula tratandu-si in mod excentric portia de paprika. Statea chiar langa el. Pe noi nu ne vede ca ne uitam siderati. Si ce se gandeste fata – „when in Rome…” si incepe sa care si ea sosuri de pe platoul celor 7. Gyula se uita surprins si lejer admirativ la Flaf, dar nu-i atrage atentia. Amesteca bine fata, ia o lingura zdravana si o da pe gat. In momentul urmator i se impaienjenesc ochii. Ramane o clipa nemiscata dupa care se intoarce catre Gyula. Acesta se uita in stanga si in dreapta, insfaca un pahar de apa de pe masa si il propteste in fata fetei, hotarat sa reziste. N-a avut, sarmanul, nici o sansa insa – Flaf s-a clatinat, a tremurat din varful degetelor si apoi a lesinat, lasand bratele moi pe langa scaun. Gyula s-a uitat iar in stanga si in dreapta, apoi, brav, i-a ridicat delicat capul, i-a studiat rapid respiratia, si a trecut (c’est la guerre…) la procedeul clasic de resuscitare, pentru fete. Bouche a bouche. Flaf si-a revenit instantaneu, iar bratele ei, tot moi, fara graba, l-au imbratisat delicat pe Gyula (toujours la guerre 😉 ) – in aplauzele si chiuiturile generale. Dupa ultima noapte de la Istanbul, Gyula discuta (din nou) relaxat, fenomenologia pacatului la Sfantul Augustin. Iar eu, inca nefutut in vara respectiva, ii replicam cu un cinism kierkegaardian.

Episodul 2 Pe cai initiatice cu arabul Selim

„Arabul” Selim era olimpicul nostru la geografie. Cu un ten mai inchis la culoare in mod nativ, pe el l-am ales in rolul cinstitului Othello, intr-o prelucrare dupa piesa Shakespeariana la care lucram in momentul acela (Selim pe numele ales de mine). Omul si-a asumat cu toata mandria rolul, ba chiar a tinut sa-si supervizeze replice si sa le modifice pe ici pe colo. De fapt, si-a asumat rolul cu atata imaginatie si creativitate, incat pentru el, toata calatoria a fost o cale catre sufletul acelui personaj.
Cu el si cu ceilalti cinci „actori” am petrecut doua nopti inghetand pe plaja, in asteptarea rasaritului soarelui. „Dezdemona” le-a petrecut in singurul jerseul de lana care a trecut granita catre Turcia, impachetat grijului de preacinstita de bunica-mea. Cea de-a treia noapte pe plaja, ultima din tara otomanilor, am petrecut-o infofoliti amandoi, singuri – insa deja eram indragostit de ea, deci nu se punea problema sa depasim pragul saruturilor.
Arabul Selim m-a invatat dansul capoeira.
Unii oameni au un talent nativ catre atitudini si comportamente, in mod abstract, la fel cum altii au un talent catre vioara, sau analiza matematica. Selim era un astfel de individ talentat: stia sa aleaga. Era o fire binara – pentru el, era fie nu si se aseza cu bratele incrucisate, fie da si se arunca cu capul inainte. Flaf nu a facut altceva decat sa-i intinda mana, in prima seara petrecuta pe plaja, pe cand ieseam cu totii din apa tremurand de frig. Noi toti ne-am oprit, asteptand timp de o fractiune de secunda alegerea lui Selim. Si aceasta a venit neintarziat – a luat-o hotarat de mana pe Flaf si a strabatut ultimele valuri sarind si chiuind, cu exuberanta si vigoarea lui Cristofor Columb coborand din barca pe sol american.
A doua zi a venit la micul dejun, a adunat repede cateva fructe, dulceata, ceai la ibric si cateva prajiturele si le-a pus pe un platou, ca sa i le duca fetei inainte sa se trezeasca. Noi l-am observat zambind, l-am salutat incurajator si nu i-am spus ca poarta inca bluza vaporoasa a lui Flaf infasurata pe post de turban in jurul capului.

Episodul 3 Al dumneavoastra sincer

Eu am mers tot drumul cu minunata fiica a profei de franceza alaturi, sicanandu-ne copilareste, interpretandu-ne si rastalmacindu-ne vorbele unul altuia. Era cat pe ce sa ne sarutam de mai multe ori. Era cat pe ce sa ne indragostim, insa pur si simplu eram prea buni la interpretari si rastalmaciri 😀
Cand am ajuns la Kusadasi, am fost cazati intr-un club de patru stele de pe plaja, cu bungalouri, palmieri, alei verzi, si cu o echipa de animatori si animatoare din Franta. Eu am fost vrajit instantaneu de Virginie (hehe… ahem, mda.) I-am scris poezii in franceza. An dansat cu ea bluz. Pe urma am participat la concursul ei de tras cu arcul. Dupa ce mi-a inapoiat sageata un pieton de pe soseaua alaturata, Virginie m-a invitat politicos, insa ferm sa ma las de activitati sportive. Virginie nu ma iubeaaaaaa. :((
Afland tragicul adevar, m-am facut prastie cu absint si lapte de cocos, dupa pranz, cand toata lumea dormea – si m-am trezit aproape de miezul noptii, surprins putin ca nu sunt mahmur.
Toata dimineata jucasem volei pe plaja, baseball si trasesem cu arcul, practic toate activitatile la care luase parte Virginie – toate sub un soare ucigator. Umerii si gatul meu erau prajite barbar. Unui canibal gourmet i-as fi lasat gura apa.
In paranteza fie spus ca intotdeauna am fost convins de atotputernicia femeilor, insa intr-un mod teoretic, abstract – pana in seara aceea.
In clipa cand Flaf mi-a pus pe umar mana ei moale, fina, moderat de rece, de la portocala pe care o tinuse pana atunci, oferindu-mi si mie o felie, cu o clipire sugestiva din ochi – ei bine in clipa aia era cat pe ce sa repet modus operandi al arabului Selim. Si pe legea mea ca Flaf a facut gestul acela in mod intentionat, calculat, premeditat – deci nici eu n-am avut scapare.
Am facut dragoste cu ea in bungalou, tropical, umed, toata noaptea, aproape fara pauza. Am facut dragoste cu ochii inchisi, pe jumatate visand. Am facut dragoste pe balconul bungaloului, sub stele, inconjurati de arbusti mediteraneeni si flori ecuatoriale.
A doua zi, de dimineata, am baut o cafea fiarta pe taciuni, impreuna cu Gyula si Selim. Eu purtam bluza vaporoasa a lui Flaf peste umerii raniti in lupta pentru Virginie.
Am luat cu mine din Antalya doua sticle de absint. Inca mai pastrez una.

Sex. O clasificare

Sexus Vulgaris
Din punctul meu de vedere, o perversiune. Cu mici exceptii, frizeaza zoofilia sau fetisismul, deoarece ambii parteneri se privesc ca niste obiecte destinate satisfacerii unei nevoi. Consecinta e ca unii se multumesc si cu obiecte gonflabile sau electrice, sau cu oi. Problema sta in a abstractiza actul sexual suficient de mult.
Pasul 1: dezbracat. cu spatele.
Pasul 2: futut. pozitia misionarului. pana ejaculeaza el. intre 3-10 minute
Pasul 3: imbracat si plecat acasa.

Sexus Vulgaris, Genus Autostopus
Practic acelasi lucru, dar la nivel etic un fenomen mult, mult mai evoluat: pentru ca este un fenomen economic, un fenomen cu siguranta demn de homo sapiens.
Este recunoasterea explicita a faptului ca sexul este o placere si a faptului ca se poate face bine sau prost, iar valoarea sa calitativa se traduce in valoare financiara.

Sexus Saxonis
Ceva de genul: „mhmhmhmhmhMHMHMHMHMMHAAAAAaaaaaah -Smashing job, old chap :D”
Ea nu se asteapta la nimic, in general citeste o carte in timp ce. Pe el il uraste shakespearian.
El are ceva de dovedit, after all, if I may say so. Este Imperial. Ea este un accesoriu pentru el.

Sexus Domesticus
E programat. Miercurea si Vinerea de la 9, sau dupa ce se culca copiii. 15-20 min. El voia de trei ori pe saptamana, ea de doua ori pe luna.
El nu prea mai ejaculeaza. Ea termina prima de regula si adoarme direct. El mai citeste ziarul sau deschide laptopul sa trimita ceva de lucru la negrisori. Are insomnie. Uneori, incearca sa fie tandru. Atunci, ea dezvolta brusc migrena.
El e nostalgic. Ea e plictista. Se poate si invers.
Ambii au datoria sa faca sex.

Sexus Gallicus
Mais quel horreur!! C’est pas du sexe!! Pour ca, on va se foutre en Pigalle. C’est l’amour eternel!! Jusqu’a demain!
Si chiar dureaza pana maine. Cel putin 4 ore. Orgasme multiple, inlantuite, momentul de varf fiind de regula prelungit intentionat, chiar cu riscul unui oarecare discomfort. Sampanie, lumanari, capsuni, frisca, uleiuri parfumate, lenjerie scumpa extra fina, pastrata de regula pe trup in timpul primelor 2 ore, muzica de cafe concert, partenerii se privesc in ochi in timpul penetrarii (intotdeauna am remarcat acest curaj, indrazneala, sfidare in ochii francezilor, mai ales femeilor: te privesc in ochi. E extrem de incitant – si excitant).
Ceva absolut exceptional in Sexus Gallicus: nu exista un numar maxim de pozitii – orice schimbare de unghi, sau de modalitate de penetrare este cu totul alta pozitie. Cu alte cuvinte, pentru un profan, momentul in care pianistul apasa pe pedala de tonalitate, schimband imperceptibil sunetele, intr-un concert de Liszt va trece usor neobservata, dar lui ii va provoca echivalentul unei convulsii de placere.

Sexus Gallicus, Genus „Vive la liberte!”
Este culmea epicurianismului. Nici unul dintre cei doi partneri nu-si imagineaza viata alaturi de celalalt, insa il/o iubeste cu pasiune, fara dubii, cu toata sinceritatea. Este principiul Ilsei din Casablanca – „Kiss me, kiss me as if it were the last time!”
Este un one night stand unde ambii partneri dau totul, dar absolut totul, satisfacandu-si nu nevoia fiziologica, ci nevoia de a iubi, de a se darui si a darui, ca fapt simplu. Genus „Vive la liberte!” nu presupune ca cei doi sa se cunoasca nici inainte nici dupa actul sexual. Carnavalurile urbane sunt un prilej predilect. Venetia sau Rio printre altele.

Sexus Gallicus, Genus „L’amour toujours”
E mai douce, mai lente, contine acel ingredient je ne sais quoi. Un observator neatent l-ar putea confunda cu Sexus Gallicus simplu. Dar e o diferenta imensa, in primul rand ca toate ingredientele (inclusiv je ne sais quoi) sunt in miscare. Lumanarile se plimba pe trupuri si lasa picaturi de ceara fierbinte. Frisca nu se mananca, se saruta de pe locurile unde este presarata, de regula cele mai sensibile. Sampania dispare. Este inlocuita cu un vin de cel putin 10 ani – scopul fiind ca aroma lui sa fie in sine ametitoare, astfel ca, persistand in gurile partenerilor, sa contribuie esential la placerea saruturilor. Muzica este un ingredient crucial in Genus „L’amour toujours”. Trebuie sa fie una canzonetta italiana sau une chansonette (pentru a pastra amorul propriu din hexagon), ce se aude pe fereastra deschisa de pe terasa micului bistro de la parterul apartamentului unde se petrece scena de dragoste. Se admit viori, mandoline, chitare, flauturi, violonceluri – si este esential acordeonul.

Sexus Orientalis
Este epitomul relatiei sexuale pure. The summit. Poate dura o zi intreaga – duce ambii parteneri la limita andurantei fiziologice si ii poarta prin toate camerele unei vile de dimensiuni mari. Timp de saptamani intregi nu-ti poti lua gandul de la episodul acesta. Dupa ce ai incercat odata, e nevoie de un efort sentimental si emotional major pentru a te mai atasa vreodata sexual de un alt partener. Este o experienta initiatica. Partnerii vor lasa in urma orice prejudecata sau convingere sociala, trecand prin momente de homosexualitate, de masturbare, de perversiune, folosind bile inlantuite pe snururi de matase, banane, inele elastice parfumate, ace de acupunctura, bete de lemn parfumat aprinse, ceara, petale de flori si vopseluri naturale.
Nu este o forma de sex extrem, esentialmente pervers – daca-mi permiteti un echivalent gastronomic, este reteta suprema, reteta ambroziei divine – contine dulce, sarat, amar, vin, suc de portocale, otet, miere, coriandru, busuioc, are o parte fierbinte invelita in alta inghetata. Nu exista limite in creatia aceasta. Nu exista limite nici in ce-i priveste pe parteneri. Singurul lucru care-i leaga este dorinta.

Sexus Latinus
Este sexul „salbatic” – insa paradoxal este sexul cel mai discursiv, cel mai logic si frumos inlantuit dintre toate. Este ca un dans. Preludiu aparent scurt, pentru ca cei doi se dezbraca unul pe altul, stangaci, cu scurte intermezzo-uri aproape explicit sexuale pe pereti, pe covor, lasand o dara de haine pana in dormitor. Spun „aparent” pentru ca preludiul continua indelung in pat. Exista un scop clar: celalalt. Vrei sa-l mananci, sa-l inspiri, sa te droghezi cu el, sa-i sorbi mirosul. Intotdeauna dupa ce faci sex cu el/ea, ai impregnat acel miros in tine. Ti se intampla, fara sa-ti dai seama, sa-ti mirosi bratul, sa-ti lingi buzele.
Sexus Latinus, prin prisma acestui scop care te devoreaza si te conduce, este cel mai etic si crestin mod de a face dragoste. Este intruchiparea celei de-a doua formulari a Imperativului Absolut al lui Kant.

Sexus NuZaietzNuPagadi – us
Este un fel de sex cu o urma de razbunare, de obicei insotita si de frustrare masculina. Se petrece dupa multe, multe respingeri din partea ei, intr-un context dubios – s-a imbatat, a acceptat in cele din urma in scarba, de curiozitate sau din perversiune, i-a dat el cu parul in cap si acum o violeaza, etc. Este, din partea lui, subiectul unei victorii Pyrrhice. De regula fie ejaculeaza prematur, fie nu reuseste sa aiba o erectie decenta – ambele cazuri contribuind la furia si frustrarea care il macina.
Daca ea este initiatoarea si eroina lui Sexus NuZaietzNuPagadi, in mod sigur simte cum toata ratiunea ei urla ca el o fute ca n-are ce fute dar nici nu-i trece prin cap vreo relatie. Acest lucru aproape ca o face sa planga de furie si de neputinta, in timp ce zvacneste violent pe el, fara sa-i pese ca o doare sau ca inima ei bate mult prea tare – poate vrand doar sa-l surprinda cu salbaticia si frenezia de care da dovada.

In direct, la radio

Se suna. De catre mine adica, fiindca eram de serviciu. Teoretic, am patruzeci de minute. Practic, o am pe profa de chimie, care ma tine de vorba, ca pe un elev model ce-s. Doua chestii stink big time in acest fapt, in afara de profa in sine, fizic (well, chimic de fapt): unu, faptul ca imi mananca din sus mentionatele patruzeci de minute; doi, pentru ca Andreea nu are cum sa stie de ce intarzii si, in imaginatia mea cronometrata cu precizie, ar putea decide sa chiuleasca in alta parte decat in locul unde ma astepta acum.
Lovinstein ma salveaza – Bah, te cheama doamna secretara! – Nesimtitule! Asa se striga pe hol, in timpul orei?? percuteaza scurt profa de chimie. Dar se grabeste. N-are timp de morala. Imi zambeste gales (yuck!) si scapa catalogul. Sarim sa o ajutam amandoi de ne pocnim cap in cap. Se cara. Ii multumesc cordial lui Lovinstein (- Sa traiesti bah muie! 😉 ) si o rup la fuga spre „statia radio” – in speta o kitzimie sub scara principala din foyer, unde erau instalate un amplificator, un mixer, un deck si un microfon, legate la difuzoarele din clase si de pe hol. Pentru pauze si Craciun.
Usurare – Andreea ma asteapta.
Un sarut scurt. Facea deja 13-14. Incearca sa-si exprime nemultumirea. – Ce p….? – Shhh!! Inca un sarut. Trec in revista cu buzele locurile acelea de sub urechi, gatul, umarul drept, lasat cat se poate de gol si de erotic, o iau in brate – si o dau lejer cu capul de grinda de la scara. Pauza. Cu o fatza de Wile E. Coyote inainte sa-i cada bolovanul in cap, o manipulez cu grija, intorcand-o cu spatele catre statia de amplificare, si o asez pe scaunul meu de DJ. Isi da parul pe spate mormaind, adik mai imi da o sansa. Ii ridic bluza de vara incet, sarutand drumul pe care-l parcurg pe pielea ei, si cand ajung sa o sarut pe buze din nou, constatand cu usurare ca mormaitul a devenit mult mai prietenos, ii desfac precaut nasturii de la pantaloni.
O scurta precizare: Mircea Eliade>Istoria Religiilor>Taoism, Religii Orientale, Yoga, Yin/Yang>Kama Sutra>Cunilingus, zone erogene, ordine si ritm, orgasm, durata. Pentru cei care n-au prins exact mesajul: am invatat sa ma fut de la Mircea Eliade (Kama Sutra ownz!). Nu exista netul 😉
Ii ridic picioarele, pe o parte, extrag pantalonii cu grija, rupandu-le un buzunar de la spate si agatandu-i fatal intr-un cui razlet. Bun. N-a vazut. O sarut din nou, adanc, prelung, facand-o sa inchida ochii. 20 de minute pana la pauza. Lovinstein are consemn sa sune mai tarziu. Buzele mele pleaca la plimbare din nou pe trupul ei. Sfarcurile sunt tari inainte sa le sarut. E bine. Se arcuieste cand simte limba mea pe sani, in jurul sfarcurilor. Cobor, pana ajung la chiloti, ii dau la o parte si ii caut clitorisul cu limba, remarcand cu mintea mea carcotasa si analitica o urma de parfum (uau!!?? kinky 😉 ).
Intr-un minut, scaunul se misca deja periculos, pe unele directii pe care nu era proiectat sa se miste. Suficiente accidente pentru azi. Ii trec picioarele in jurul meu, trimit pantalonii la vale, dupa care revin cu limba in zona parfumata, pentru ca trebuie sa petrec inca un minut scotocind cat mai quiet prin buzunare dupa prezervativ si sa-l rup. La al doilea prezervativ reusesc sa rup doar invelitoarea. Andreea scoate un scancet cand intru in ea, si eu mai domolesc navalnica si biruitoarea ofensiva (cat da tare a sunat. mereu am vrut sa zic ceva de genul asta :)) ). 10 minute pana la pauza. Fuck. Am uitat sa incui usa la kitzimie. Daca apare vaca de latina? (mama morala (sau ma-sa morala) a „statiei radio”). Lasa k o intercepteaza Lovinstein, si face ceva galagie sa ma prind. Hai k nu e prost. Oricum, acum nu mai am cum sa ma intrerup ca sa incui usa. Andreea geme. Inchide ochii. E bine. Se face din ce in ce mai cald. Ce pula parfumata o sa am astazi. Ptiu, drace, ce era sa izbucnesc in ras. Andreea geme mai tare, de fapt a inceput sa articuleze – Ah, da, oh, asa… Incearca sa-si gaseasca un punct de sprijin cu mainile, ca sa participe mai activ la fenomen. Il gaseste. Pe mixer. Exact cursorul de la microfon. Si se aude suav, in toata scoala: – AAAAaaaaahhhhhh…..
Am disparut cu o viteza metafizica.
Am reaparut, si eu si Lovinstein, dupa vreo 5 minute, din directii diferite, dupa ce deja toata profesorimea era adunata dezaprobator in fata kitzimiei. Noi doi am fost ocupati cu treburi serioase. Eu am aranjat decorul in sala de spectacole pentru piesa la care eram regizor, iar Lovinstein a pregatit bannerul pentru meciul de maine cu Lazarul. Abia asteptam sa ne povesteasca cineva ce s-a intamplat, ca mult nu ne mai puteam tine de ras. Andreea, Za Live Orgasm, statea imbufnata, intr-un colt, cu buzunarul rupt si o gaura fantezista de cui in pantaloni.

A shadow of nobility

Cyrano: I grow tired of this role, Baron. I am not a messenger – I am a poet, a swordsman, and an artist of these two!
Mr. B: Funny you should mention those two arts. Today, news came that a certain poet, known to both of us and rival to me, for the charms of the Marquise, has been killed. In a duel, no less! I figure that a combination between fencer and writer, such as yourself, is rather unique. And, of course, duels are best held with swords, not with plumes. (laughs)
Cyrano (pales): D is dead? Who was he dueling? And for what?
Mr. B: Oh, the information you carried last time was invaluable. I tell you, Cavalier, the only power that can defeat love is knowledge! It can be equally devastating and equally poisonous.
Cyrano: Pardon my anxiety, Baron, but I am in no mood for philosophical lectures right now! Who killed D?
Mr. B: Cyrano, anxiety is unpardonable. (laughs) The opponent’s identity is immaterial, because it was D who challenged him to the sword fight. As to the reason, it was I who seeded that in D’s mind. Hence, he died in complete ignorance of the truth – killed by an opponent completely ignorant of the reason itself.
Cyrano: And where did the information from the Marquise help in all this contraption of yours?
Mr. B: I find you rather slow this morning, Cavalier. I put that on account of your intellect being clouded by the loss of a friend. The information you got for me, along with the precious scraps of letter you acquired from the Marquise, helped me thread doubt and suspicion in D’s mind, against a carefully chosen swordsman, who was otherwise quite unaware of what I was cooking.
Cyrano: You made D jealous? But that’s impossible. He had given up on the Marquise, he was broken. What more could you have wanted?
Mr. B: Jealous? Oh no, Cyrano. Not jealous. I made him altruistic, selfless! He was the Don Quixote defending the honor of his sweet Dulcineea – oh, you should have seen him, the poor bastard (laughs). I took the liberty of being there when they dueled – poor performance really, it took only a few minutes.
Cyrano: Ah, I understand. You made D perceive his opponent as a threat to the Marquise. And he sought to make one last gesture for her, defending her, helping her at all costs.
Mr. B: Precisely. As to the purpose I had for this plot, again, Cavalier, you surprise me. The goal is so obvious: whether known to her or not, D was the only person, except for myself, with the strength and will to tame that shrew of a Marquise.
Cyrano: Why not kill him yourself then? You are a decent swordsman yourself.
Mr. B: Don’t be so superficial, Cyrano. First, I will not be seen as one of the two imbeciles who ripped each other apart over the Marquise. She would find that sincerely and utterly lame. Second, I will not be so easy to put my own life in peril’s way. Third, there was something in D that filled the Marquise’s heart, he had a spot of his own in there – and I want to conquer that spot, not destroy it. And fourth, and mind this last reason, dear friend – it WAS I who killed him as sure as if I had run him through personally. I merely chose the weapon that best fit me.
Cyrano: Does she know he’s dead? What if she learns of the plot?
Mr. B: There are no loose ends, Cavalier. I talked to the gentleman who killed D, before the duel. I told him to be humane and ask D to call it quits. He happily accepted and, as customary, he cut his arm on D’s blade, to show him he submits and calls the duel to D’s satisfaction. But D refused and continued with the fight, to his unfortunate end. Still, in a bit of Shakespearian inspiration, I had D’s blade poisoned before the events…
Cyrano: I see, Baron. By now the other dueler should also be dead.
Mr. B: Indeed. A noble death, I might add. (laughs)
Cyrano: As noble as your victory, Baron. (smiles bitterly) Let’s drink a cup of your old Porto for the two fine gentlemen who cut you a path, with their swords, to the feet of the Marquise.
Mr. B: I sense sarcasm in your invitation, Cyrano.
Cyrano: Merely reflecting on life and death and their worth, Baron.
Mr. B: I would die for the Marquise, Cyrano, but I would do so only if there is no one left to die for her. I know you have feelings for the Marquise too and you are probably among the many who would give their life for her, but ask yourself who is noblest between us: I who would slay this world and more to have her, or you who ponder the worths of lives and deaths that need be exchanged for her?

Truth or dare. Truth and dare

Mr.B: Very neat work, Cyrano; she never suspected my identity, or even conceived there is a third player!
C: Thank you, Baron. Always happy to entertain you. You have heard enough, I presume?
Mr.B: Yes, Cavalier, the Marquise certainly had no reason to hide that sort of information from you. I bet she’d be furious though if she understood the whole scheme.
C: Oh, Baron, that would only make it more interesting!
Mr.B: For you, perhaps, Cyrano. (laughs heartily)
C: I swear to you, Baron, without a spark of anger, she’s boring me stiff! Shave my big nose, but the other evening, I was pulling words from her with a forceps.
Mr.B: I still think you made a mistake, revealing yourself. Your presumed incognito may have had further use.
C: Yes, Baron, I guess you are right. But there are endless personalities I can assume.
Mr.B: And only one you must protect at all costs: mine.
C: Why, certainly, Baron.
Mr.B: How did she seem?
C: I’m not sure what you mean, Baron.
Mr.B: Come now, Cyrano, you know women, Master Ivan often said about you that you can even read their minds. Indulge me and speak a little about her.
C: Master Ivan speaks too highly of me I’m afraid. And he speaks too much, also.
Mr.B: Cavalier! I have to know. Tell me, in the name of our friendship!
C: Very well, Baron. She has doubts – but not about you or me. I’m certain that if you approach her now, she will put up her brick wall and reject you firmly. She is still wounded by that something from the past, but she is also satisfied with her present life, precisely because it cannot put her heart in peril any time soon.
Mr.B: How naive of her…
C: On the contrary, Baron – her judgment is sound.
Mr.B: What on Earth are you talking about, Cyrano? She left Paris – more likely she fled from Paris! How can you live the rush of this wonderful adventure and then bury yourself in the countryside? What pleasure can you get there?
C: I never thought I’d say this, Baron, but there is some pleasure in peace… Besides, it is your rival who chased her from Paris. She wasn’t looking for a lover, she was looking for an easy capture. Being what she is, she quickly realized she got way more than she asked for and decided to leave, to limit the harm.
Mr.B: Yes, another fool! But it has nothing to do with the Marquise being stuck in that one horse town!
C: I think it has everything to do with it. The moment I told her that it was me, Cyrano, she asked me about him, with a shadow of disappointment. In fact, the last words we exchanged were about him.
Mr.B: Do you think …?
C: Oh, no, not a chance. That is one lover we have nothing to worry from. Not anymore.
Mr.B: Well, it’s good to know that I am the only one in this disturbing puzzle who knows the truth… If only there was an obvious way to use it!
C: I should warn you, Baron: with the Marquise, there is a very thin line between the truth and the lie. You shouldn’t take all for granted: even though her suspicions were well channeled and eventually she emerged victorious, she may have been lying about the other things as well, just for the sake of lying, out of an automatism.
Mr.B: No, I don’t think so. She’s a good player, but this time, she was so concentrated on him – and on you, Cavalier, that she couldn’t possibly have noticed the snare. I have all I need for now.
C: Then I will go now, Baron – I have to think about my next disguise.
Mr.B: Take your time, Cyrano. She’s clever – she sniffed you instantly this last time. You need to let some time pass before trying again. Besides, now it’s my turn. I have to put the information you got for me to good use. Hopefully, by the time you are prepared, she will have returned to Paris already.

Intrebari, k sa fiu sigur k a inteles – poezie postmoderna

De ce traiesti tu, canta-ti-as sanii in variatiuni pentru vioara?

De ce rasare luna din parul tau –
Balai si ud, intins peste cosmos,
Aburind de dragoste, mangaiat de flacari de lumanari?

De ce nu ma pot desprinde de tine –
Alunecand ca intotdeauna, liber, luminos, vibrand de nerabdare?

De ce nu sunt acelasi cu tine?
De ce alergi neobosita, simpla, trufasa mea dorinta –
De a nu uita?

De ce traiesti tu,
Geamat in memorie,
Muscatura pe gat,
Rasuflare. Extaz. Sclipire in intunerc. Fir de sange prelingandu-se pe mana. Durere. Miros de prezervativ si de smirna arsa si de clitoris excitat si de iarba proaspat cosita si de nebunie, in forma ei naturala, placuta, armonioasa.

Frumoasa si Bulache

El e lejer rotund, bicepsi lucrati, par vopsit (vernil), bronzat (natural), decolteu, k sa se vada lantul. Cum se aseaza la masa incepe sa care din buzunarele de la treling: cheile de acasa, cheile de la Logan, plus brelocul Mercedes, trei mobile, ciunga, si-un mutzunache. (Eh?? ce dreq face asta cu mutzunache??)
Ea e blonda, proaspat vopsita, fusta mini, poseta si mai mini, tocuri, top mulat pe sutienul masura D. (Ptiu, bine ca n-are si ea lant). Buze mari si rosii, machiaj transpirat.

Despre viata – poezie postmoderna

As vrea sa-mi suga pula bocitoarele de la cosciugul tau
Si tu razand sa ma asculti cu ochii-nchisi cum gem
Si ele plang, cu glas vrajit, de iele, frumoase, asteptand –
Sufletul sa-ti smulga
Sa-ti sarute gura
Sa-ti atinga coapsa.

As vrea sa-ti ling urechile ciulite, de mortaciune firava
De caprioara, incordata, tremurand, ascultandu-se singura
Cum freamata, cum doreste, cum ii vine orgasmul
Cu flori, cu viori
Cu lumanari fierbinti
Cu capsuni si sfinti.

Chestia lu’ Sile

Sile transpira. Doi insi tocmai iesisera cu fetele lungi. Picasera. Si copiasera de la aceeasi sursa proiectul. Ca si Sile.
Avantajul lui Sile era ca trebuia sa intre impreuna cu sursa, deci se putea baza pe un oarecare sprijin. Telepatic, in cel mai rau caz. Dezavantajul lui Sile era ca trebuia sa prezinte dupa sursa. Care, foarte probabil, stia ce scrie in proiect. Spre deosebire de Sile.
Ca un animal de prada, Sile ciuleste brusc urechile cand se aude miscare de scaune din sala. Ca un animal de prada mai mic, un animalut de prada, actually, pentru ca, pentru Sile, cel mai bine era sa treaca neobservat.

Vis cu manele – poezie postmoderna

…Si dintii mei rod la gatul ei.
Dusmanii stau in jurul meu
Si pier incet si se desfata.

Langa patul sangerand amortit
Stau eu si plang pe-o vioara
Cersesc si ma vand
Pacatelor, fara numar;
Si numar banii dintre corzi –
Sa vad de-mi sunt de-ajuns
Sa-i cumpar viata inapoi.

Si din arcus imi curge sange;
Imi curge raset de femei
Ce ieri se mangaiau pe trup
Cu ochii-nchisi de-atata dor,
Si asteptau sa mor
S-ajung in pat si din oglinda
Sa vad
Cum dintii mei rod la gatul ei.